Poezie
păcala făgețelului
colindătorii
2 min lectură·
Mediu
bună dimineața la moș ajun într-un ceas bun
au trecut anii
și am rămas
copilul de atunci și de acum
nimic nu s-a schimbat prea mult
în cer și pre pământ
doar Iisus se naște
Doamne-n fiecare an
bucurați-vă copilul din voi
țin minte
și nu am uitat
ningea ca-ntr-o poveste nescrisă
și noi toți de la mic la mare citeam cu nesaț
ningea peste sat cu fulgi mari
era în ajun de crăcin
era seară
era sărbătoare
în toată păcala făgețelului
tâââta-mare
tâââta-mare
mă ridicau rând pe rând de trei ori
flăcăii de subsuori
până sus la grindă
eram mic
dar țineam bine cu ambele mâini
cartea aceea pe cap ca pe un dar de preț
în care mama pusese cu grijă nădejde busuioc și bani
tâââta-mare
tâââta-mare
în casă în odaia bună spre răsărit lângă icoană
așteptau cuminți pe masă colacii mari de pâine neagră
cu lumânări firave aprinse deasupra
țuică și vin îndestul pentru vătafi
afară
pe prispa dinspre bătătură
geam înflorat la fereastră buchet copiii cântau de zor
leru-i ler florile dalbe
tâââta-mare
tâââta-mare
bomboane covrigi și colaci calzi
în fața fiecărei porți deschise colindețe
umplea larg trăistuțele noastre
florile dalbe leru-i ler
de la codin a’ lu’ oane cale
prin pădure peste cuceanca inapoi la deal
până la florea priboi spre topana
șiruri nesfârșite de făclii lumânări și felinare
răsunau aprinse în noapte pe uliță
bogdaproste
tâââta-mare
tâââta-mare
cărbuni aprinși ardeau maluri înalte
fumul alb deasupra tuturora pitrocea visu
stelele albe în vatra aleasă
unele cădeau frumos spre apus liniștite
altele urcau în cer lumina
florile dalbe leru-i ler
numai una singură
mergea grăbită spre răsărit
o singură stea
o vedeam mare strălucind în icoană
cum vestea peste noi peste lume peste iarnă
nașterea lui Iisus!
005
0