Alina Dora Toma

Iubitul meu își îndeasă uneori buzunarele cu mine. Nu-l întreb niciodată unde mergem și de ce mă ține așa, strivită între țigări și brichetă. Pescuiesc cu degetele de la picioare cele câteva

Mă imaginez fragilă într-o lume cu mulți dumnezei. N-am prea multe cunoștințe despre fragilitate. Like China in your hand spune cântecul și îi dau dreptate, deși n-am ținut niciodată China in my

Când râd, pământul își pune mărgele verzi. E un travestit bătrân și umil. Nu ți-ar spune pe cine-a iubit. Presupun mereu că pe oameni mai înalți și mai puternici ca mine. Oameni goi care nu-și

Orașul nu mai este demult al meu. Cu ani în urmă, împrumutasem prietenilor câteva case. Mi-a fost milă de ei – erau tineri, venise iarna, le era frig. Îmi amintesc clar cum le îndesasem

Peter Pan avea urechile mici, de aceea nu auzea niciodată timpul spărgându-se pe asfalt; știa doar cum se sparg nucile. Mai știa că, uneori, când se întorcea acasă, gândurile i-o luau înainte și

Când mă dor brațele de preamultul nespusului îmi las sufletul să rătăcească prin poienile tale pline de cerbi. Sunt atunci mâna și arcul și săgeata vânătorului orb, sunt ochiul și lacrima și

Când eram mică, mama purta legate de mână pensule – câte una la fiecare deget, subțiri și mai întotdeauna murdare de culori, și nici nu vă închipuiți ce frumoase culori... Mama picta. Deschidea

Pantalonii mi s-au rupt în genunchi. Pentru tine s-au rupt! Pentru tine se cască grotesc două găuri hidoase, mânjite cu sângele adunat din praful drumului, pentru tine târâi printre ciulini

Dacă e liniște, aud uneori în mine bătaia de inimă a morților mei. E bine, le spun, cât mai sunt, încă aveți adăpost. E bine, le spun. Morții mei încuviințează tăcuți, mă mai întreabă de

Hai, bătrâne, să fumăm o țigară. Cât să fie de când am murit? Un an? Doi? Poate câteva secole? Când am rămas ultima dată fără țigări? Parcă te fugărea Securitatea cu radiografia-n dinți, să-ți

Îmi place uneori, când e foarte cald și când nu e nimeni acasă, să-mi dezbrac hainele, pielea, să le las aruncate aiurea pe unde se nimerește, cel mai adesea pe fotolii, pe canapea, câteodată pe

Degetele răsfirate în zborul unui fluture cu inel, încleștarea acelorași mâini, așa cum fac, câteodată, îndrăgostiții, într-o noapte de dragoste, zâmbetul care nu știa decât să fie zâmbet și-atât

Mă gândeam să m-așez în iarbă sub umbra ta. Pe vremea aceea gândurile noastre erau mai mici, chiar și fără să le înghesui, ar fi încăput într-o cutie cu bomboane de ciocolată cu care mă

Mi-am îmbrăcat cămașa pe dos. Eram frumoasă, cu firele deșirate. Pe etichetă scria Made in China, iar eu am râs gândindu-mă că și pe mine ar trebui să scrie Made undeva - într-o maternitate,

Dormeam și dintr-o dată în ușă a bătut cineva. Pe cer – o aripă nenăscută de fluture. Pas cu pas, distanța dintre mine și celălalt s-a topit într-o mirare fugară. Ascultam cu urechea

Îmi aduc aminte când am căzut pentru că în clipa aceea a tușit dumnezeu, mugurii s-au speriat și-au luat-o la goană, vrăbiile s-au zgribulit una-ntr-alta, uimite că pe pământ mai poate fi atât de

Mă privea din ușă, cu capul ușor înclinat, parcă mai surâzătoare decât altădată, copilăroasă și simplă, cum o știam, cum mi-o aduceam aminte după atâția ani de absență, îi citeam în ochi

Dați-mi, vă rog, o casă; nu prea mare, doar cât să încap eu, poate și umbra mea, trei pisici, cărțile, un calculator, scoicile de la mare, sacul cu jucării și broasca țestoasă, poza mamei și o

Deschid pumnii și poveștile o iau la goană, fericite și libere. Deschid ochii și din mijlocul lor îmi zâmbești tu. Parcă erai mai aproape, îmi zic. Sunt prea obosită să-mi aduc acasă

Mai e mult până la tine, mai e mult... Și tot urc, urc, și parcă nu se termină nici drumul, nici greul, nici urletul vântului... Urlă nebun ș-i spun – „Taci...” – ce știe el de nevoia de

Trupul tău mai îmbătrânise puțin. Totuși îl iubeam pentru că era al tău, pentru că exista, pentru că îl ascundeam uneori în bătăile inimii care îmbătrânea o dată cu tine.

...când îmi țineai capul pe brațe, miroseam a iarbă cosită, greierii se încâlceau în păr, pe degetele de la picioare urcau furnici, tu zâmbeai, eu zâmbeam de zâmbetul tău și eram

Fericirea e acolo unde e liniște, acolo unde e cald. În fericire uneori se aud colinde și miroase a portocale. În fericire ninge mai mult, cu fulgii dintr-un timp numit copilărie. În fericire nu