Poezii

Iubitul meu își îndeasă uneori buzunarele cu mine. Nu-l întreb niciodată unde mergem și de ce mă ține așa, strivită între țigări și brichetă. Pescuiesc cu degetele de la picioare cele câteva

ATAlina Dora Toma

0

3

De unde tunetul, de unde urgia? Ceasul rău își mână secundele. Dincolo-s eu. De mi-aș putea vorbi numai o clipă... Dincolo tună și îmi țin mâinile la urechi. N-au pereche urechile mele. S-au

ATAlina Dora Toma

0

1

Mă imaginez fragilă într-o lume cu mulți dumnezei. N-am prea multe cunoștințe despre fragilitate. Like China in your hand spune cântecul și îi dau dreptate, deși n-am ținut niciodată China in my

ATAlina Dora Toma

0

2

Când râd, pământul își pune mărgele verzi. E un travestit bătrân și umil. Nu ți-ar spune pe cine-a iubit. Presupun mereu că pe oameni mai înalți și mai puternici ca mine. Oameni goi care nu-și

ATAlina Dora Toma

0

2

Orașul nu mai este demult al meu. Cu ani în urmă, împrumutasem prietenilor câteva case. Mi-a fost milă de ei – erau tineri, venise iarna, le era frig. Îmi amintesc clar cum le îndesasem

ATAlina Dora Toma

0

4

Peter Pan avea urechile mici, de aceea nu auzea niciodată timpul spărgându-se pe asfalt; știa doar cum se sparg nucile. Mai știa că, uneori, când se întorcea acasă, gândurile i-o luau înainte și

ATAlina Dora Toma

0

2

Când mă dor brațele de preamultul nespusului îmi las sufletul să rătăcească prin poienile tale pline de cerbi. Sunt atunci mâna și arcul și săgeata vânătorului orb, sunt ochiul și lacrima și

ATAlina Dora Toma

0

0

Când eram mică, mama purta legate de mână pensule – câte una la fiecare deget, subțiri și mai întotdeauna murdare de culori, și nici nu vă închipuiți ce frumoase culori... Mama picta. Deschidea

ATAlina Dora Toma

0

4

Pantalonii mi s-au rupt în genunchi. Pentru tine s-au rupt! Pentru tine se cască grotesc două găuri hidoase, mânjite cu sângele adunat din praful drumului, pentru tine târâi printre ciulini

ATAlina Dora Toma

0

3

Dacă e liniște, aud uneori în mine bătaia de inimă a morților mei. E bine, le spun, cât mai sunt, încă aveți adăpost. E bine, le spun. Morții mei încuviințează tăcuți, mă mai întreabă de

ATAlina Dora Toma

0

1

Hai, bătrâne, să fumăm o țigară. Cât să fie de când am murit? Un an? Doi? Poate câteva secole? Când am rămas ultima dată fără țigări? Parcă te fugărea Securitatea cu radiografia-n dinți, să-ți

ATAlina Dora Toma

0

2

Îmi place uneori, când e foarte cald și când nu e nimeni acasă, să-mi dezbrac hainele, pielea, să le las aruncate aiurea pe unde se nimerește, cel mai adesea pe fotolii, pe canapea, câteodată pe

ATAlina Dora Toma

0

0

Degetele răsfirate în zborul unui fluture cu inel, încleștarea acelorași mâini, așa cum fac, câteodată, îndrăgostiții, într-o noapte de dragoste, zâmbetul care nu știa decât să fie zâmbet și-atât

ATAlina Dora Toma

0

0

Mă gândeam să m-așez în iarbă sub umbra ta. Pe vremea aceea gândurile noastre erau mai mici, chiar și fără să le înghesui, ar fi încăput într-o cutie cu bomboane de ciocolată cu care mă

ATAlina Dora Toma

0

0

Mi-am îmbrăcat cămașa pe dos. Eram frumoasă, cu firele deșirate. Pe etichetă scria Made in China, iar eu am râs gândindu-mă că și pe mine ar trebui să scrie Made undeva - într-o maternitate,

ATAlina Dora Toma

0

2

Dormeam și dintr-o dată în ușă a bătut cineva. Pe cer – o aripă nenăscută de fluture. Pas cu pas, distanța dintre mine și celălalt s-a topit într-o mirare fugară. Ascultam cu urechea

ATAlina Dora Toma

0

0

Îmi aduc aminte când am căzut pentru că în clipa aceea a tușit dumnezeu, mugurii s-au speriat și-au luat-o la goană, vrăbiile s-au zgribulit una-ntr-alta, uimite că pe pământ mai poate fi atât de

ATAlina Dora Toma

0

0

Mă privea din ușă, cu capul ușor înclinat, parcă mai surâzătoare decât altădată, copilăroasă și simplă, cum o știam, cum mi-o aduceam aminte după atâția ani de absență, îi citeam în ochi

ATAlina Dora Toma

0

0

Deschid pumnii și poveștile o iau la goană, fericite și libere. Deschid ochii și din mijlocul lor îmi zâmbești tu. Parcă erai mai aproape, îmi zic. Sunt prea obosită să-mi aduc acasă

ATAlina Dora Toma

0

2

Mai e mult până la tine, mai e mult... Și tot urc, urc, și parcă nu se termină nici drumul, nici greul, nici urletul vântului... Urlă nebun ș-i spun – „Taci...” – ce știe el de nevoia de

ATAlina Dora Toma

0

0

Trupul tău mai îmbătrânise puțin. Totuși îl iubeam pentru că era al tău, pentru că exista, pentru că îl ascundeam uneori în bătăile inimii care îmbătrânea o dată cu tine.

ATAlina Dora Toma

0

2

...când îmi țineai capul pe brațe, miroseam a iarbă cosită, greierii se încâlceau în păr, pe degetele de la picioare urcau furnici, tu zâmbeai, eu zâmbeam de zâmbetul tău și eram

ATAlina Dora Toma

0

1

Fericirea e acolo unde e liniște, acolo unde e cald. În fericire uneori se aud colinde și miroase a portocale. În fericire ninge mai mult, cu fulgii dintr-un timp numit copilărie. În fericire nu

ATAlina Dora Toma

0

1

...n-am știut ce să-ți dau... m-am scotocit prin toate buzunarele, prin poșetă, prin sertarele ticsite de cuvintele altora, am răsfoit cărți, am răscolit rafturi, (tu așteptai fumând o

ATAlina Dora Toma

0

0

Universul a tușit o dată ca să iasă Adam, de două ori pentru Eva, că se înțepenise cu picioarele printre meteoriți și nu mai vroia să iasă, și după încă vreo câteva icnete uite că se umpluse

ATAlina Dora Toma

0

0

Știi vreun loc unde se poate face dragoste cu fereastra deschisă, până noaptea târziu, fără frică să scoli vecinii care de fapt nu dorm niciodată, nici nu fac dragoste, ci numai ascultă așa,

ATAlina Dora Toma

0

0

În noaptea asta vreau să mă porți în brațe până la capătul universului. De acolo, ținându-ne de mână ca prima dată, să ne aruncăm râzând în hăul de dincolo, să ne urmărim o vreme căzând și

ATAlina Dora Toma

0

0

Și stătea, săracul, pe buturuga de la marginea drumului, întrebându-se unde și-ar mai putea găsi, oare, un dumnezeu să-l scape de plictiseală și de care să se lepede – nu de trei ori, cum zice

ATAlina Dora Toma

0

2

Îmbrățișează-mă azi, Câtă vreme eu mai sunt eu Și mai poți frământa între degete o bucată de carne. Mâine prin venele mele va curge fumul țigărilor. Mâine nu voi mai scrie poezii Și tu vei

ATAlina Dora Toma

0

7

Cărțile mamei erau întotdeauna mai aproape cu un pas de dumnezeul poeților. Cărțile tatei, ceva mai puține și acoperite de praful cifrelor mute, erau pur și simplu mai aproape de

ATAlina Dora Toma

0

0

Îți amintești ceasurile acelea de liniște când ne cuibăream adormiți unul într-altul, când ne acopeream cu pledul și ascultam – a câta oară? – povestea bunicii? E adevărat că-ntr-o zi am

ATAlina Dora Toma

0

3

Între doi munți dimineața e o ceață ușoară ca un suflet – sufletul oamenilor, înălțându-se atât de sus încât până și munții trebuie să se recunoască învinși.

ATAlina Dora Toma

0

4

Dumnezeu nu bate cu parul. Acela e altul – preistoricul pe care-l chema Dumnezeu și își bătea vecinul de cracă pentru două semințe și-un fulger; copilul care se privea în

ATAlina Dora Toma

0

0

Îl urmărisem discret într-o zi - cred că era ultima luni din noiembrie. Mâinile lor se încâlciseră în copiii goi și murdari care-și strigau mamele. \'Hoțul! Hoțul!\' Ar fi putut scăpa, dacă

ATAlina Dora Toma

0

0

De aici se văd munții, mamă, îmbuibați de reclama jurnalelor de călătorii și de legenda resurselor naturale, goi și murdari, sub masca de brazi, de turiști și de capre, mincinoși în fața

ATAlina Dora Toma

0

0

Ploaie mițoasă - lână de-argint aruncată pe un pământ trist, fără s-o ceară, fără s-o vrea, el însuși rece și alb printr-atâtea războaie. Am iubit cu durerea dintâi. Pune-mi o candelă

ATAlina Dora Toma

0

2

Dintr-o dată nu mai e timp. Sacul cu zile își zdrențură firele, tot mai gol, tot mai rupt, supurând în găuri din care curg molii. Dintr-o dată nu mai e timp. Repet infinit o

ATAlina Dora Toma

0

0

În casa noastră de sticlă oamenii intră, beau o cafea, râd și fac conversație, ne povestesc despre ei, despre alții, despre cearta din iunie, fumează țigări scumpe sau ieftine, ne fac cinste

ATAlina Dora Toma

0

1