Poezie

Părere

1 min lectură·24 aprilie 2006

Mediu

Dumnezeu nu bate cu parul.

Acela e altul –

preistoricul pe care-l chema Dumnezeu

și își bătea vecinul de cracă

pentru două semințe

și-un fulger;

copilul care se privea în apă,

râzând,

nepăsător și credul în fața singurului adevăr

în care ar fi trebuit să creadă

și pe care ar fi putut să-l stăpânească;

femeia ușoară

ca fulgul

prăbușit dintr-un strănut absurd

(sau divin!)

pentru care nu există cruci și biserici,

viață și moarte

în afara patului –

patul din scânduri și fiare

în care s-a născut,

a născut

și va naște,

atunci, pentru ultima dată,

ultimul trup,

al ei,

întâia oară real,

întâia oară curat,

întâia oară așa cum se cade:

singur.

002.822

Alina Dora Toma. “Părere.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-dora-toma/poezie/178954/parere

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.