Poezie
Criza
1 min lectură·
Mediu
Dintr-o dată nu mai e timp.
Sacul cu zile își zdrențură firele,
tot mai gol,
tot mai rupt,
supurând în găuri din care curg molii.
Dintr-o dată nu mai e timp.
Repet infinit o aducere-aminte.
O învăț pe de rost,
ca un imn
pe care îl lălăi cu mâna pe inimă.
Dar, dintr-o dată, nu mai e timp.
Ce stresant
să îți uiți amintirile
pentru că vrei,
așa, în sufletul tău de omidă.
Dintr-o dată nu mai e timp!
Hai, lasă prostiile și vino acasă
încă un tren
sau două
sau trei
dar mai mult nu, nu mai e timp
avem lucruri mai importante
și azi
of
azi
nu mai e azi
și nu mai e timp
nu,nu
nu mai e
și dacă trec florile, trec
dar nu mai e timp
hai, lasă
mai vorbim mâine
003162
0