Poezie

Remușcări

1 min lectură·24 aprilie 2006

Mediu

Îl urmărisem discret într-o zi -

cred că era ultima luni din noiembrie.

Mâinile lor se încâlciseră în copiii

goi și murdari

care-și strigau mamele.

\'Hoțul! Hoțul!\'

Ar fi putut scăpa, dacă tu

n-ai fi întins nade pentru fluturi

Tocmai atunci, în ultima luni din noiembrie.

Femei sălbatice și hâde

și-au înfipt unghiile în trupul lui.

\'Ce a furat?\'

întrebau unii, aiurea,

ca să se afle în treabă.

Cineva i-a răsfirat scoicile

împletite în păr.

\'Are scoici împletite în păr!\'

Am auzit că l-au condamnat la moarte.

I-au legat ochii și i-au dat drumul

în lume.

De ce nu le-am spus,

în acea ultimă luni din noiembrie,

că eu i-am adunat scoicile

și părul acela

l-am sărutat eu?

002.731

Alina Dora Toma. “Remușcări.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/alina-dora-toma/poezie/178920/remuscari

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.