Petrea Marian Iulian

Mi-e dor să mă despart de tine, Îmbrățișându-te, la tainic ceas, Când noaptea rece, plânge-n mine Și-n grabă-ți mor, sub al tău glas; Nu-ți vor mai curge lacrimi line, Tot întristându-te că n-am

Tu, drag mormânt, cu marmura ta rece, Ce odihnești dureri sub firele de iarbă Și amintiri în vânt, când timpul trece, Ai să găsești un suflet drag, s-adoarmă? Ofrandă de pe-acum, tot caut să-ți

Parcă-ți revăd umbra, sub potecile lumii, Șezând pe banca unde noi ne-am cunoscut, Când însăși noaptea blândă, scris-a lunii: "Întru nestinse amintiri, primul sărut" Și ți-am dat tot ce am avut:

Poeme de demult *** Simfonia Naturii Întrebat-am Sufletul meu De și-ar dori s-asculte, În zori de zi, Un cântec dulce Și răspuns-a-mi el Dintr-un colț stingher Ca i-ar

Poeme de demult *** Zumzet O dată cu primul strop de apă, Picurară alții, în preajmă Iar brazii, încă mai poartă smaraldul… Și-a vântului șoaptă, Te cheamă... Te cheamă să

Poeme de demult *** Dimineața Izvorul curge liniștit Printre pietrele mărunte, Își urmează calea, neobosit, Lăsând în urmă… doar ecouri, Clinchete melodioase, Ce s-adună,

Poeme de demult *** O clipă în care să-mi amintesc de primăvară Ah, da… îmi amintesc de primăvara În care toate-s înverzite Și-n care ghioceii, ca-ntr-un basm, aievea, Împletesc

Poeme de demult *** Înflorind în taina nopții Cândva, cristale din stele Cădeau… Pe-atunci, zânele bune, În visele mele, Dansau… Undeva, norii acopereau lumina, Cu mantaua

Poeme de demult *** Cunună de nuferi « Þi-ai pus cunună, Gingașă zână ! » Spuneau lebedele Scuturandu-și aripile Deasupra lacului, Sub clar de lună Și colo sus, pe cerul

Poeme de demult *** Printre stele Harta stelelor… Ai citit vreodată o carte plină de poeme!? Câte pagini conținea? Câte titluri, câte teme?! Câte dileme aborda? Cer înstelat…

Poeme de demult *** Frumusețea interioară Ah, tu, frumusețe interioară, Notă muzicală Pe-arcuș de vioară! Hei, tu, timpule, copilule, Suflă lin, în astă seară, Glasul

Poeme de demult *** La ceas de sară Ceva timp în urmă, Amurgul schimba culori Iar eu, priveam spre ele, Ochii căutând s-ajungă În locu'-n care gândurile mele S-adună, în

Poeme de demult *** Apa "Să fiu precum apa" ... îmi repet, în gând, Știind că... ea curge, suspinând, Printre stânci, O dată cu liniștea... Deși zgomotul ei tronează

Poeme de demult *** Gradina mea cu trandafiri [ II ] Suflete, Îți amintești cum tăceam amândoi, Iar glasul naturii, alintându-ne, în șoapte, Ne răsfira amintirile, în

Poeme de demult *** Gradina mea cu trandafiri [ I ] Tu... Suflete… Oglindă a mea Fără de care… Nu-mi pot zări reflecția… Tu… Suflete… Reflecție… Întru totul, Scânteie

Poeme de demult *** Note pe portativ [ IV ] [ D ]e unde vii tu și de ce sentimentul că ne cunoaștem?! [ O ]glindă sunt și eu, la fel ca tine, căci prin suflet, așa ne naștem.

Poeme de demult *** Note pe portativ [ III ] [ D ]oar o clipă, privește în apă, chipul tău; [ O ]glindă, vei fi, o dată cu valsul undelor, mereu, [ R ]eflectând o lebădă,

Poeme de demult *** Note pe portativ [ II ] [ D ]e ce plângi, femeie cu chip de copilă? [ O ] să-mi frângi inima. [ R ]âzi cu mine, măcar pentru o clipă; [ E ] timpul să

Poeme de demult *** Note pe portativ [I] [ D ]imineața revenise, în sfârșit! [ O ]glinda reflectase un apus, printr-un răsărit… [ R ]ăsare soarele, o dată cu luna - [ E ]

Poeme de demult *** Note pe portativ – Prolog Trecut-au anii mei, dar notele au rămas aceleași; ele se întrepătrund, căzând, precum frunzele de tei, în urma pașilor mei... Încă

Poeme de demult *** Cartea vieții – Prolog Noi, oamenii, ne trăim viața diferit, înconjurați de întuneric sau lumină; aici, în această carte, este prezentat, prin cuvinte scrise,

Poeme de demult *** Bătrânul și tânărul - Cugetul sufletului Oare, care dintre voi, va cugeta la toate lucrurile pe care sufletul, în fiecare zi, vi le șoptește?! Oare, câte clipe

Poeme de demult *** Bătrânul și tânărul – Prolog "Ah, mulți ani am, dar, atât de puțini... și pe cât de puțini ani am, pe atât de mulți, mai am de trăit!" Bătrâne, spune-mi încă

Poeme de demult *** Răsărit de-a lungul oceanului Oceanul, în toane, pe vreme de furtună, e ca atunci când o mână delicată pictează cerul, chiar acolo, de-a lungul oceanului.