Bătrânul și tânărul - Prolog

Poeme de demult *** Bătrânul și tânărul – Prolog "Ah, mulți ani am, dar, atât de puțini... și pe cât de puțini ani am, pe atât de mulți, mai am de trăit!" Bătrâne, spune-mi încă o poveste Așa cum în trecut, obișnuiai! Tânjesc, nerăbdător, după povețe Răsfrânse de la suflet, prin viu grai; Adun în ochii mei senini Numai bucurie, Uitând, pentru o vreme, grijile, în mărăcini, La auzul vorbelor tale ce-mi dau, de fiecare dată, armonie... Ș I Tânărul, privi către bătrân Amintindu-și de clipa-n care îl zărise prima dată, Neliniștit, foindu-se pe sub salcâm, Ațintindu-și din când în când ochii în sus, spre coroana înfoiată, Rămânând brusc, neclintit, precum o stâncă, meditând, în tăcere... “ - Uite acolo, printre rămurele! “ , exclamă el, cu bucurie-n glas… Lacrimile-i curseră, când păsărelele, în palmele-i întinse, găsit-au un popas... ©Th3Mirr0r