Frumusețea interioară

Poeme de demult *** Frumusețea interioară Ah, tu, frumusețe interioară, Notă muzicală Pe-arcuș de vioară! Hei, tu, timpule, copilule, Suflă lin, în astă seară, Glasul codrului, îl poartă Pân' ce nota muzicală Inima, va să-mi legene! Hai, tu, toamnă blândă, Chipul tău ți-arată-n toate Începând cu prima frunză, Galbenă, căzând în rotocoale, Chiar în palmă... Vino, dragă ploaie, Să-nmoi pământul ars de soare, Pân' ce aburul va să ridice-n zare, Iar jos, pe lângă munte, zumzet de izvoare, Printre pietre, va să ia amploare, În ropote nălucitoare... Ah, tu, frumusețe interioară, Ce stai neclintită, Ca o stâncă, Sub povara vremii! Ești reamintită, Chiar în astă seară Și focul, tot mai arde, Troznind tăciunii... ©Th3Mirr0r