Ottilia Ardeleanu

apele se prăvălesc în ape au rătăcit pământul numai oameni cu păsări la subraț învățându-le să scape se-nfășoară ca în bete parcă horesc cu strigături doar copacii năvăliți vuiesc odată cu

sări-ți-ar ochii scântei cum îmi sare mie inima când dai buzna în camera semiobscură ascuțindu-ți cuvintele de toți pereții se ascund după umbre tremurătoare durea-te-ar sufletul cum mă dor

peste oameni cădere oarbă ucigătoare suflete trase peste cap aruncate pe jos în rezervă greșeli învechite pândesc porți de ieșire șușoteli amenință cu o îngrijorare globală undele spaimelor

câteodată iubirea se izbește de mine încerc să-i fac față cu mângâierile acelea în care pielea se subțiază până la o întindere de ape și se îneacă umbrele se plimbă multe bărci și iahturi și

viața nu e o revistă primești un telefon tu nu răspunzi la necunoscuți cu toate astea știe unde locuiești după gps te contactează pe fb în privat dă-mi niște material urmează abureala de

abisul ăsta nici dacă ține bolta lupa nu se vede dar ea e curioasă aprinde un băț zgâriind cremenea ca un bob de tămâie în gura orizontului o zvârlitură se stinge ca o cometă apoi dă cu

să simt degetele tale printre degetele mele ce scriere caligrafică în fiecare câte metafore înfloresc inepuizabile și nemuritoare arătări simbolice fluidizarea până în tălpi a

cine mi-a trădat stelele cine a închis noaptea între zăbrelele lunii și de ce unii au pus lacăt acestui cuvânt mă avânt să zgârii pereții de ciudă ei plâng îndelung unor chipuri de lut le curg

de-acum nu mai scriu niciun cuvânt pe frunze-n vânt voi folosi numai icoane de emoție și bine-nțeles de proporție plăcut nașpa inimioară sălcioară pupic de mare cu solzul tare o mică ocheadă de-o

este doar iubire ca între pereți ermetici unde fiecare bulă de aer are preț se vizitează unii pe alții zâmbesc numai dinți își dau mâinile încrucișând falange duc flori

omor vremea pe masa de gânduri clepsidra vârful unei idei o tinerețe amenințată și ea mă sfârșește pe mine

am să declar negreșit ziua ventilatoarelor nu fac altceva decât să te ia pe sus să te ia de urechi să te prindă de degete să-ți facă părul de gorgonă să te rotească în sensul acelor de

m-am urcat anume într-un tren personal am mers aproape o zi cu priviri de copil prin geamul tuciuriu de câte câmpuri străbătuse până să ocup locul miilor de navetiști ori turiști soarele

mă dăduseră la oraș pentru mai multe șanse era exigență la internat control riguros nu prea aveai ce să faci unii săreau gardul de fier ca să prindă un film o discotecă un sărut ajungeau cu

nu era lampa lui aladin de gaz lumina ochilor noștri înghesuiți într-o carte lemne trosneau în suflete o sobă încinsă până a doua zi când ne despărțeam în nume de oameni ne duceam

aici se râde mult de capra vecinului ca să moară acolo nu cred că mai contează ordinea alfabetică bonul de intrare la câți doctori ai fost câte case terenuri mașini ori cerul

în toate articulațiile bărbatului sunt însemnele femeii iubitule care-mi ești pe pământ sfințească-se venirea ta vie dragostea ta facă-se inima ta precum în carne așa și în univers nu ne

"Oraşul avea o singură casă, casa avea o singură încăpere, încăperea avea un singur perete, peretele avea un singur ceas, ceasul avea o singură limbă." (Crusta-Gellu Naum) Îmi amintesc. O

nimic nu este întâmplător nici prezența nici lipsa noastră mai ales cuvintele rânduite după cum se nasc prunci în iesle în fiecare An (31 dec. 2011)

facturez ultimele zile le pun preț și tva le bag la impozit pentru toate tristețile mele pentru toate zilele ploioase furtunile și ceasurile înecate în oceanul acesta sufletul meu fără faună

plumbul se scurge pe ziduri crispate zdrențuind piepturi cărămizii pe umerii cocârjați mantaua foșnește trist lumini privesc rătăcite spre oameni smerit ca în fața unei icoane ce stă să

timpul meu de femeie s-ar duce degeaba dacă n-aș fi prezentă în timpul tău de bărbat

uneori viața e malachit ori cinabru sau pur și simplu un amestec potrivit ori nu timpul îmi creează imagini lumina cade într-un fel pe fața lucrurilor descopăr cerul fiecăruia norii pot fi

când ești foarte foarte visător realitatea fuge de tine dar și unii oameni neștiind de stratul norilor și cât de bine se poate fuma acolo orice moment pe care jos de tot nu l-ai putut face să