Poezie
cămin
amintiri pe muzică veche
1 min lectură·
Mediu
nu aveam voie să facem ce vrem
porțile se închideau devreme
zdrăngănind oase ruginite
clopote ermetice
asfixiau adolescența
puneam la cale escapade
puteai să te rănești în zimții feroși
dar merita riscul
dincolo era libertatea
filarmonica pentru culegătorii de nori
restaurantele
discotecile pentru alții
parcurile cu vreo poartă
a sărutului
numai pentru noi
puteai și să fumezi
doar prosteală la vârsta aceea
dar învățam să fim cineva
ni se părea cel puțin
chicoteam stins când ne îngrămădeam
umeri în obraji în genunchi
urmărind filme deșucheate
sub cheie
șșșșsssttt
parcă auzeam pași
închipuirea nu dormea nici ea
la un magnetofon răgușit
ascultam un je t’aime
mon amour
tot ce era (de) dragoste
și atâtea înțepături creșteau din tălpi
până-n sâni buze creieri
îmbujorându-ne
nu ne priveam în ochi
nu eram niște trădători
altceva nu conta
apropo
la cutremurul acela mare
am salvat discul de muzică rock
sub saltea
niciodată nu ne-am plâns
de singurătate
(2 iunie 2010)
044.400
0
filarmonica pentru culegătorii de nori\",
remarc aceste versuri expresive. E o lume a conspirației într-un internat, un periplu al unei vârste amprentată de romantism și teribilism. Reușești să refaci o imagine a unei vârste frumoase în care peronalitatea dă primele semne că există. Ar mai fi și alte repere.
Mai remarc \"porțile se închideau devreme
zdrăngănind oase ruginite\"
Ai creat aici imagini ce sună metalic în suflet. Păreri. Ioan.