Poezie
iubire
1 min lectură·
Mediu
cum ar fi să plecăm pe acel drum
și totul să înverzească
doar din priviri
copacii să-și pună coroane
așezați pe tronul lor de lemn
soarele să fie sceptrul
curtea să se umple domnește de crăițe
și alte frumoase cu parfum
regal să treacă alai de păsări
și fluturi oriunde m-aș uita
aerul să aibă față de mulțumire
tu să mă ții de mână să nu mă scapi
printre atâtea flori
să alergăm râzând fără să simțim cum
totul rămâne în urmă
apoi
dintr-odată o explozie
tot verdele cade
copacii cu chelie își numără frunzele
cerul e-o pădure de vreascuri
în așteptarea apusului
să le pună foc
002243
0