Poezie
restriște
vremuri
1 min lectură·
Mediu
apele se prăvălesc în ape
au rătăcit pământul
numai oameni
cu păsări la subraț
învățându-le să scape
se-nfășoară ca în bete
parcă horesc
cu strigături
doar copacii năvăliți
vuiesc odată cu ei
strâng între brațe
toată agoniseala
noi vrem pământ
unde să putem să ne ținem
vreo două trei bucurii
ziua noaptea
soarele și luna
nevasta copiii
o brazdă pe care să punem capul
când cade greu de gânduri
un cal care să tragă
ponoasele
amintiri cu bătrânii
care au murit
prin războaie
altfel
n-avem nevoie de atâta apă
să ne spălăm păcatele
(5 iulie 2010)
043741
0
Vrei ca fiecare zi să fie întregită de două trei bucurii care să ușureze gândurile împovărate de vitregia sorții.