Poezie
Sfredelitor
cu moralul la pământ
1 min lectură·
Mediu
răsucindu-se
a intrat ascuțindu-și drumul rebel
direct pe artera îmbâcsită
de vicisitudini
dintr-odată chiar și cei care nu mă cunoșteau
s-au oprit să vadă cum mă zbat
în intimitatea violată
răscolită ca un mușuroi
ciosvârte săreau împietrite
de-a rostogolul dădeau unii cu ele
ca-ntr-un joc cu fluierături și ofsaiduri
auzeam doar vorbe dezbrăcate
venele crăpau bolborosind în limba morții
acei oameni sprijinindu-și mâinile în rămășite
pe frunți crucificau neliniști
o ceață găurită de raze de amintiri
chipuri înconjurate de brațe injectând
substanțe fără nuanță gust
sunete scrijelite învârtindu-se abraziv în pavilion
pieptul despicat o haină fără nasturi
ce se înnoia metalic
ropotind cădeau eforturile speranțele sudorile
parcă ploua cu gloanțe oarbe
pe strada mea un braț eram și eu
badijonat cu sentimente
oamenii își terminaseră opera
mă călcau mai departe în picioare
(2 Mai 2010)
002143
0