cu limba ne întorceam cuvintele
și le dădeam drumul
să migreze în poeme calde
orizontul nostru era bine alcătuit
de la o tâmplă la cealaltă
lucruri aliniate
în albastru
mâinile se
în lumină de bumbac mă dezmeticesc
dar nu știu mă visează dumnezeu
lipită de pieptul lui liniștea ca o țesătură
moale mă strânge acum și colțurile casei
sunt steaua sub care m-am născut
ca o
îngerul mi-a dat mie hainele
dar nu știu să le port
mă privește cum
trec fiecare nasture
în afara mea
uneori uit haina descheiată
mă dor toate
cel mai rău este că și el
se îmbolnăvește
pe
dimineața oamenii
își pun supărările în mașină
pornesc la drum ca și când
ar avea ceva
de aruncat într-un loc
la marginea lumii
niște pisici albastre
se zvârcolesc
sălbatic
își
acolo în palme stăteau
ca niște lebede înghețate
mi-era teamă să le strâng
aș fi strivit fiecare suflet
de teamă un vânt s-a stârnit
în urechile mele
și-am început să suflu
ușor privind
ninge cu lună plină
drumuri platonice
și câmpii afânate
lunecă păsări aerul
se fisurează artizanal
ninge cu biserici
și clopote mici
primenesc acești morți
pentru încă o
să vezi lumea ca un cerc,
unul care se strânge, pe trupul tău, fără putința de a te mișca.
ești nevoit să rămâi în picioare, a simți apăsările.
să nu te poți așeza în tine confortabil.
să
hei nu mă goni din tine
disperato nu-mi arunca zilele în iad
nu te grăbi să-mi dai de pomană toamna asta
cu sânii doldora de fructe
nu-mi trage cerul pe față ca o mască de oxigen
și nu-mi
și lumea se ridică
lumea se panichează
lumea se îmbulzește
lumea se îmbrâncește
lumea se calcă în picioare
se dezlănțuie se izbește om de om
se revarsă puhoaie
rupe digurile
se clatină face
și-a pipăit coastele
într-o zi a smuls una și i-a dat drumul pe cursul pixelilor
într-un program
a modelat-o cu niște unelte de finețe
i-a desenat cei mai veseli ochi gene umbroase
buze cu
toți bărbații rezistă
în fumurile ei
în emanațiile de ce-i poate pielea
devin colerici ori sangvinici
când începe să facă striptis
toți sunt cu ochii pe ea
pe sânii ei plini
pe ochii ei
mă văd în ape clare
umerii mei mici au acea
chemare de moliciune ca pentru
tâmple de poet
răspântii până spre crud
boticului adulmecător
după frăgezime
pe țugui se inspiră
un aer de
în lumina zăpezii privesc viața o modalitate de
a încerca simțurile un test în care intru
așa cum intră cuvintele în hârtia întinsă sub mână
ca pentru un act sexual neprotejat din care sigur vor
dragii mei se făcea
o liniște acustică se făcea
un cerc mare de inimi
scenă improvizată pe care
mă suiam
după rugămintea lor mă suiam
și vocea mea limpezea
inimi
seara se lăsa
geanta mea era plină cu apă
geanta mea era plină cu pești
și eu îi dădusem drumul
și eu aveam oarece privire
un căluț tropotea pe
retina albastră tropotea
și nu puteam să-l mângâi
dii
stau într-o așteptare intimă
și dintr-odată bucuria îmi sare
val de ceară călduță
mă ciupește de glezne și
am senzația aceea
dacă n-ar fi
acești martori neastâmpărați
aș zice că
am luat-o
îl voi întâmpina judicios
vom învăța împreună ridicarea
împleticirea și descâlcirea imperioasă a întrebărilor
vom descoperi o geometrie blândă
în care să se înscrie formele noastre
primele
oricum suntem închiși într-un mormânt
mișcător
că suntem vii este doar o părere
a noastră despre noi
din emfatic nu se coboară ca din ascensor
pe oase înfășurați cu un fel de
compoziție
o vegetație explozivă nerăbdarea
pe atunci pașii tăi cunoșteau un drum verde
împrumutat din mersul pământului
șerpuiau toate și toate ieșeau dintr-o tăcere senzuală
ochi de copil aproape în
Vreme cu fumuri. O creastă retează linia ferată pe care vine alene, ca și când s-ar interesa de vreo istorie de-o parte și de cealaltă a lumii, o locomotivă atât de veche. Pufnind la fiecare sută de
îți ducem tăcerea neîncăpătoare
în burta unei căruțe
rămân copacii fără mâini drumurile fără picioare
în urmă câteva ființe sub dărâmăturile unei pierderi
încearcă să reziste
tot restul se
de un timp
mă gândesc doar la cuvânt
pe care îl aștept
parcă ai fi un dumnezeu
să-I dăm pace odată
să-L lăsăm să se nască liniștit
destul
Îl hulim apoi ne rugăm Lui de iertare
mă mir că
jpegul mamii ei de viață
am încercat să-i fac un zoom
să ajung la cafeaua pe care
o beam împreună dimineața
la cuvintele care se amestecau
buze îndulcite pe buzele cănilor
la plimbările
A bătut ușor. L-am poftit înlăntru. Eram în pantalonii de training violet și un maiou decoltat, din care sânii se răsfrângeau pe jumătate, rotund și obraznic, formând un șanț apetisant în care ar