Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
\"mulți cred că pierde timpul dar el scrie
cuvinte ce mai pot trezi\" - într-adevăr!
Cu plăcerea lecturii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„de ce mă băteau ai mei primăvara(?)" de Vasile Munteanu
Mă bucură trecerea ta printre râurile mele scrise.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„căutări" de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățitÎnsă, textul este unul dezolant, fapt ce reiese pregnant din această strofă:
“nu ți-am spus ile nu
vin doar să curăț pământul arunc semințe
margarete toporași violete le stropesc
nu spun nimic șterg poza cu degetul mare
tu îmi zâmbești taci nu regreți nimic”.
Ei, da, aici se vine cu smerenie, cu tristețe, cu lacrimi…
Finalul este dureros:
“nu vreau să te mai văd
nu ile
niciodată așa
clar
orbitor de departe”.
Un poem ce atinge sufletește nu poate fi trecut cu vederea.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„nu niciodată" de Alexandru Gheție
Berzele acestea fac versurile să devină albe!
Broaștele în ședință mă fac să mă gândesc deja la ședința de scară :), iar ciorile hoinăresc, demult, și pe aici.
O încântare ce am citit eu aici.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Berzele" de Gârda Petru Ioan
Anamaria, am modificat un picuț. Mulțumesc pentru cuvinte și părerea ta, de folos, desigur.
Gabriel, adevărat a-nviat!
Mă bucur pentru că poezia a trezit amintiri plăcute. Îți mulțumesc pentru cuvinte.
Alina, senzația a fost pe bune. Încântată că s-a produs o conexiune cu ceea ce ai simțit, la rândul tău. Mulțumesc pentru oprirea pe acest text.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„duminica tomii" de Ottilia Ardeleanu
De îmbunătățitArtistul care nu suportă vreo comparație este mama. Ea este singurul artist care însuflețește. Ce frumos!
Nimeni nu o premiază?... Ba da… viața născută…
O mamă nu are nevoie de premiu, doar de un respect nemărginit.
Din păcate, aceste opere de artă rezistă mult prea puțin în timp. Fiindcă nu sunt făcute din rocă, sunt făcute din carne și suflet…
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Piedestal" de Liviu-Ioan Muresan
Așa văd eu joaca ta \"Cu pensulă verde și obloane de stele\".
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Cu pensulă verde și obloane de stele" de Liviu-Ioan Muresan
Când vin verișoarele!
Frumoasă epigrama.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ La pețit" de Ruse Ion
rețin:
\" îi aud creșterea
sâmburilor
prin toate venele
ce urcă
spre divin. \" pentru că aud această creștere ca un pocnet de sâmburi prin vene. e o senzație stranie.
dar tocmai acesta e farmecul!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„În palma lui Nichita (x)" de Ștefan Petrea
Se simte aici prezența sentimentului suprem: sacrificiul. Cu voia lui Dumnezeu, el însuși sacrificându-se pentru omenire.
Un poem plin de semnificații. O temă de teme pe care s-ar putea mult discuta.
Profund impresionată,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„after auschwitz" de Alexandru Gheție
Pornind de la firescul început al unei zile obișnuite, ai reușit cu dezinvoltură, să creezi acea stare de bine pe care ne-o dorim cu toții.
Foarte frumos!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„poem de dus la muncă" de ștefan ciobanu
Poemul acesta este al sufletului modest ce are, însă, multe de arătat lumii.
Ottilia, cu drag
Pe textul:
„o mie de li/ jumătate de pas" de Adriana Lisandru
Draga mea, ești o pricepută. Copiii tăi au toate motivele să te iubească.
Mă înclin,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Mărul buclucaș" de Vali Slavu
Frumos, Liviu, mă impresionezi!
Agreez nespus aceste poeme ale tale cu idei deosebite condensate în câteva versuri. Pentru mine înseamnă meditație și o liniște interioară. Ca o taină.
Te aștept cu astfel de poezii,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Zile cu pești cameră și acvariu" de Liviu-Ioan Muresan
Găsesc la tine, ca de fiecare dată, o sensibilitate care încearcă să se ascundă în spatele unei durități impuse.
Oricum, ideea are la bază adevăr. Mult adevăr. Și asta admir în poemele tale.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„nimeni nu îndrăznește să moară" de Ștefan Petrea
Cer scuze că revin. dar prima variantă m-a fascinat nespus. acum mi se pare mai comun. e alegerea ta, Ștefan.
Pe textul:
„e primăvară ce toamna mea" de ștefan ciobanu
orice ar fi, renunță la țigări!
și, totuși, ce ai, mă, cu poeziile?! și ce nu-ți convine la commuri? :)
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„comm-uri" de Alexandru Gheție
Prostituata asta de artă! Prostituata asta de viață! Prostituata asta de natură!
„din mine curge val de ispită
cerul apa și iarba au culori pentru mii de ochi
fără glas”...
Fără glas,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Dada" de Liviu-Ioan Muresan
Aici este vorba de bogăția ideilor care străluceau (făceau \"poc\")în mintea copilului de care bunica avea mare grijă și cu care, mai apoi, acesta se hrănea.
Desigur, este reliefată și nostalgia pentru anii copilăriei, pentru dragostea pe care bunica o dăruia nepotului său.
Titlul este înduioșător.
Mie mi-a plăcut mult poemul.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Dumnezeu a greșit dar eu nu mă supăr" de Adrian Suciu
Titlul poate părea haios, dar are profunzime.
Prima strofă nu face decât să pregătească finalul, de care am vorbit, deja.
Mie mi-a plăcut foarte mult.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„e primăvară ce toamna mea" de ștefan ciobanu
