femeia-vers

...și poetică totodată. Deși aș zice că femeia vers e, mai degrabă, însuși puzzle-ul acela complicat, decât o piesă din el. Mi-a plăcut poemul. Finalul, de asemenea, bine lucrat. Păcat că „deseori femeia-vers plânge”...

da, pacat ca plange ...
ma bucura vizita, iti multumesc si te mai astept cu placere :)
numai bine,
alex

trebuie să vă dau o veste proastă: femeia-vers, ca și femeia-poezie nu există. poeții o numeau muză, despre ea vorbiți? dar chiar și așa, pare destul de mofturoasă și \"se iubește numai pe sine\" ceea ce - orișicât - e de temut, de aceea, vă sfătuiesc, domnule Gheție, să o ignorați total și data viitoare să scrieți despre femeia-reală. este doar o sugestie. :) câteva lucruri pe care nu le înțeleg: cum se face că galopul este sferic?! n-am văzut/auzit niciodată și chiar dacă e o figură de stil, tot nu pot pricepe. apoi, dacă femeia-vers decojește bărbatul PIELE CU PIELE (!?) asta înseamnă că el se numește bărbatul-varză? și, în final, ce relevanță are pentru textul dvs faptul că demoazela merge la concursuri și serate cu rucsacul sau vuittonul?

nu stiu naibii, dar eu asa ma regasesc in poemul asta, varianta a, rucsac, si culmea, melodia mea preferata de la 21.38 e belle&sebastian, I don\'t love anyone->http://www.last.fm/music/Belle+and+Sebastian/+videos/+1-q7qsCxX_VF8.

e femeia versului tău, a imaginației. Și, chiar așa este! Pentru că fiece femeie ar dori să se ridice la nivelul acesta. Cel puțin pentru un bărbat. Să îl numim bărbatul vers? Poate versificatorul, poate muza nu e neapărat feminină. Și femeile au muze :) Să nu le bănuim de plăceri nefirești. Iau femeia vers ca pe propria femeie, versificată de mine în piedestalul ce sincer il construiesc.
LIM.

Este unul dintre cele mai reușite poeme, dintre câte am văzut.
Femeia-monovers se scrie singură, dar se citește-n doi. Asta-i femeia pe care o iubești!
Să fii iubit la fel cum te iubește ea!

femeia-vers este îndrăgostită, sinceră...
îi place să povestească poetic...
nu este infatuată, ea se iubește pe sine doar pentru că trebuie să hrănească versurile, să le crească frumos, să le educe...
îl adoră pe bărbat, de aceea îl disecă, trebuie să știe amănunte...
de cele mai multe ori plânge, este singură, însă numai așa se poate exprima adevărat, impulsiv, profund...

cred că este o femeie reușită.

Ottilia Ardeleanu

multumesc pentru interes

alina, despre femeia-reala puteti scrie doar d-voastra, eu stau mai prost cu credibilitatea :). E frustrant sa nu putem intelege un jalnic galop sferic. Pentru ca e foarte bine daca n-ati auzit, inseamna ca nu s-a mai spus :). Sau poate o fi un galop patratos ?:)?. Si totusi cred ca nu s-a inteles aici mai nimic... Asa ca voi reface. Si nu, nu e femeia muza, la naiba... Barbatul varza, spui... Mai sa fie. Si la serate nu merge cu racsacul, daca asta s-a inteles... naspa. Dar mai era si un munte acolo. Asa ca daca vreti sa desfintati un text pe probleme de credibilitate excesiva, o puteti face oriunde. Pentru ca nu traim intr-o lume credibila, d-na alina :). In fine, va multumesc pentru vizita si va mai astept. Poate scriu si despre femeia reala...

masha - varianta a, spui :) Am ascultat melodia, e faina. Multumesc, te mai astept...

liviu, multumesc pentru semn, ma bucur ca a placut, si asa, nereala, cum spune alina :). si iti dau femeia-vers pentru \"piedestalul ce sincer il construiesti\"

dragos - wow, e interesant ce spui... eu ce sa mai spun, bucuros ca ti-a placut. da, se citeste in doi :)

numai bine,
alex

otilia, multumesc...
am mai spus-o! îmi place cum pătrunzi dincolo de versuri. Aici dincolo de VERS :)

numai bine,
alex