Poezie
muri-vom numai jumătate
1 min lectură·
Mediu
credeți despre mine că sunt tastele mele
vă spun un secret: pentru că degetele au buric
literele sunt ochi
oricât de bine ați vedea niciodată
nu-mi veți putea pipăi fructele
și cum se scutură floarea cireșului pe care
în cele din urmă nu l-am mai strămutat prin nepotrivite grădini
lepăd găleata de apă
înghit
întreaga ploaia ce gura mea cuprinde
recele prelins pe gât frica o stinge
din mine țâșnesc sunete ce nu le știu numi
aerul e o sărutare dată-primită
în ziua dintâi a dA-uLui Noi
pentru că am promis că împreună vom merge
să privim pădurea tăiată pentru sicrie
să fim unuia celuilalt și lipsă și plin
acolo unde păsările rup din stâncă
minuni prin care nu mai pot zbura
copilele ne cresc ca două aripi
034.446
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Vasile Munteanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 128
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Vasile Munteanu. “muri-vom numai jumătate.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/vasile-munteanu/poezie/13937931/muri-vom-numai-jumatateComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
OA\"să fim unuia celuilalt și lipsă și plin\" - iată echilibrul;
\"muri-vom numai jumătate\" pentru că există aripi de zbor spre înalt: \"copilele ne cresc ca două aripi\".
foarte frumos început: \"credeți despre mine că sunt tastele mele... literele sunt ochi\".
inspirația poetică vine de foarte aproape, o spune finalul.
Ottilia Ardeleanu
\"muri-vom numai jumătate\" pentru că există aripi de zbor spre înalt: \"copilele ne cresc ca două aripi\".
foarte frumos început: \"credeți despre mine că sunt tastele mele... literele sunt ochi\".
inspirația poetică vine de foarte aproape, o spune finalul.
Ottilia Ardeleanu
0
GPDistincție acordată
Ființa nu este totuna cu trecerea, ea se păstrează în timp, prin timp și dincolo de timp. De aceea \"degetele au buric\", să păstreze legătura cu ființa-timp, de aceea \"literele sunt ochi\", să intre în contact cu alți ochi, cei din buricele degetelor, care, la rândul lor, prin alți mii de ochi, ca să-l parafrazez cumva pe Poet, pătrund în miezul fructului creator. Însă ochii noștri nu vor putea \"palpa\" ceea ce este singular și fără de hotar, doar cine spune că are habar despre ceea ce nu poate fi unit-ar mai ajunge cu vârful degetului până la rădăcina unui molar ce a fost atins ușor de gustul spectacular (!)
Sunetele nenumite sau, mai bine zis, \"ce nu le (știm) numi\" se pierd în sărutul dintâi, fapt ce poate spune că ne-am crede cumva mai isteți decât \"strămoșul (nost\') Adam\", deși la fel am spus \"Da\" pe diverse voci și tonuri.
Finalul nu prea mai poate avea același accent de generalitate, iar acele \"copile ce... cresc ca două aripi\" sunt minunile prin care se mai poate zbura (ca să-l parafrazez pe stimabilul auctore!). Așadar, un final cu o notă mai personală, deși fiecare jumătate (plină sau goală) a paharului de lut ce suntem poate fi pentru cealaltă plinătate sau nevoie de umplere.
Poate nu voi fi certat prea mult dacă am răsucit puțin perspectiva, deși, fără a avea pretenția că am văzut chiar totul din unghiul creator, intuisem cumva marginile întrebării. Dar nicidecum nu am adoptat tactics unui critic procustian, mai mult sau mai puțin actual.
Iar ca să revin la concluzia-rezumat, dincolo de dictonul clasic, sigur, am întrevăzut și supraviețuirea prin cealată jumătate sau prin fructe.
Un pom roditor am găsit aici.
Sunetele nenumite sau, mai bine zis, \"ce nu le (știm) numi\" se pierd în sărutul dintâi, fapt ce poate spune că ne-am crede cumva mai isteți decât \"strămoșul (nost\') Adam\", deși la fel am spus \"Da\" pe diverse voci și tonuri.
Finalul nu prea mai poate avea același accent de generalitate, iar acele \"copile ce... cresc ca două aripi\" sunt minunile prin care se mai poate zbura (ca să-l parafrazez pe stimabilul auctore!). Așadar, un final cu o notă mai personală, deși fiecare jumătate (plină sau goală) a paharului de lut ce suntem poate fi pentru cealaltă plinătate sau nevoie de umplere.
Poate nu voi fi certat prea mult dacă am răsucit puțin perspectiva, deși, fără a avea pretenția că am văzut chiar totul din unghiul creator, intuisem cumva marginile întrebării. Dar nicidecum nu am adoptat tactics unui critic procustian, mai mult sau mai puțin actual.
Iar ca să revin la concluzia-rezumat, dincolo de dictonul clasic, sigur, am întrevăzut și supraviețuirea prin cealată jumătate sau prin fructe.
Un pom roditor am găsit aici.
0
LIM.