Poezie
orașul meu verde
pentru o inspirație proaspătă
1 min lectură·
Mediu
în orașul meu fiecare pom are casă mașină și câine
o grădină în care se ceartă din an în an trufandalele
o curte cu umbrelă hamac și pavilion
unde să se odihnească vara după ce (cu)treieră lanul bronzat
zarva din stolul lăudăroaselor mahalalei
cleștișori înmuguriți uscându-și rochiile fără spate
în soarele ce-mprăștie raze ca la însămânțările de primăvară
un colț de stradă cu îmbrăcă/încălță/minte și alimentare
unde se mai adună gură-cască gunoiul și pensionarii
câțiva mulgători de buzunare
rădăcini adânci declarate la primărie
furnicar ce răscolește pământul excavând tălpi
umbra alungită ca un destin pe suprafața timpului
vântul schimbărilor în pletele albe de trecerea primăverilor
brațe ciupind răsăritul în sânul mării
uneori spaima frunzelor dintre dinții rupți ai vreunei mașini
liniștea nopților cocoțată în vârfurile ciufulite de lună
pantofii străzii uitați în grabă prea aproape de trunchiuri
un sens către interesul turistului care-și plimbă gândurile
într-un rucsac în care rufele sunt mototolite într-un colț de carte
emblema primului sărut ori inițialele iubirii
în orașul meu fiecare om a sădit un pom
(22 aprilie 2010)
094
0
LIM.