Ottilia Ardeleanu

În fiecare zi, traversez. La ce v-ați gândit?! Nu, nicidecum. Nici nu poate fi vorba. Ar fi prea comun. Și-apoi, pe acolo poate trece orișicine. Oricând. Ferestre. Mari, albastre, rotunde, de

muncesc pe nimic tot ce câștig dau înapoi celui care pretinde că se îngrijește de mine lumină căldură comunicare pentru toate astea trebuie să plătesc de parcă aș avea vreo vină că trebuie să

Dacă ar fi să dau bani la câți cerșetori îmi ies în drumul spre casă, aș deveni eu însămi una dintre aceștia. Ai zice că e un nesfârșit presărat cu florile răului, cu tânguieli, cu handicapuri, cu

ce numești tu iubire poate fi un microb căruia niciodată nu i se va da de cap pentru că până și vindecătorii sunt infestați doar că le place așa să cerceteze ceva înnăscut se pare fiindcă

îmi amintesc un amănunt de ziua lui i-am dăruit o carte nu întâmplător viața ne aduce împreună omul acesta voia să pară distant rece și dur s-a dovedit a fi contrariul la plecare din echipa

în camera cu zece paturi o colegă nouă mărunțică și cam oacheșă își lăsase geamantanul de carton pe noptieră părea un ceaslov avea un aer de văduvă fără zâmbetul risipit undeva îmi vorbea

ți-ai imaginat câți viermi are mătasea în ea câte frunze de dud culese în nu știu câte poale de fecioare câte cântece de iubire s-or fi auzit până în măduva zilelor pentru câți bărbați pe câte

țaică auziși mătăluță de-a lu florea cică o trăsni asară colo la margine unde se-mpreună drumurile căzu furcă din cer tomite în inima ei despică salcâmul ăl bătrân de căzu peste ea și peste

de la suflet bun a trecut la suflet voievodal cred că totul ține de chimie elementele ei naturale au dezvoltat o reacție de optimizare să nu mai spună cineva că omul nu e schimbător de

Fix ora șapte pe pod. Roșcovanul fix în ochii mei. Cu bliț, cu euforie cu tot. Întorc privirea spre dreapta, brusc mă încrunt în timp ce-mi face cu ochiul printre copaci. Îmi pun o mână cozoroc, dar

prin albastrul de voroneț sfinții eliberează suflete pentru oameni toți seamănă între ei arta meditației de-ajuns să-i privești în tine o liniște se umflă până la înălțare într-o

ne umplem ca niște saci pentru un dig de rezistență unul pe umerii celuilalt întrebăm viața încotro ai acte în regulă cu valul nu te pui trece peste tine neomenos și tot tu ești vinovat

viața are multe mame și toate plecate de pe-aici un copil stingher care nu se acomodează oriunde trebuie să o ia de la zero pe partea cealaltă a globului cu vise copil străin în patria

sunt veche iubirea mea prin mine au trecut comunismul primul pas pe lună cernobâlul am închis în mine toate luminile chiar și când am plecat definitiv să explorez orașul în deplină

stăteam pe buza fântânii mă gândeam de ce se supără oamenii între ei soarele cocea grâul se apropia cu un aer mătăsos pe piept pe frunte cerul lăfăit în ochi siiiimplu ca un

dâră de codobelc pe torsul viril sfârcuri pe sfârcuri iubirea sărut fără plămâni aerul din noi închide în (scurt)circuit viața

orice respirație doare în plămâni se reconstruiește tehnologia cinci g va fi o muzică de ronțăit cartilagii proaspete soarele va vinde cuțite în fața mânăstirii pentru disecat adevărul ce-i

toamnă sufletul meu e plecat la datorie pentru un zâmbet de familie am lăsat tinerețea în hainele de mătase parcă duc un trup greu în raniță cât vezi cu luneta sunt celelalte lucruri în

ți se pare așa de vulgar să privești singurătatea direct în ochi s-o întrebi ce poartă sub tâmple ți se pare o grosolănie să o admiri cu voce tare se lasă privită cum vrea ea din unghiul care i se

când inima îmi bate bidi bom bom bodi bim bim într-o viteză de 4x4 prin lanul cu maci nu mă poate îngrijora seamănă cu o ploaie de vară pe acoperiș într-o muzicalitate verdi aerul mitral

ninge spășit cu psalmi peste viață îngăduitor alarmant de invariabil nesfârșit uite cupola de sfinți un iglu cu suflete ninge umil muncă și muncă mușuroitul păcatelor

eu nu mă duc la biserică gândul meu se duce travesti cu o basma grea cum purta bunica broboada îngerul meu se duce și se așază într-un colț ca un cerșetor de suflet de bunătate de libertare