Poezie
nostalgiile cad ca niște frunze pe fereastra sufletului
una după alta
1 min lectură·
Mediu
toamna trece prin mine
cu pași îndoielnici târșâie
frunzele în botul pantofilor
se împiedică în fiecare dală
ca bătrânețea în fiecare zi
coasa pe spinare pare un cap de lup
mușcând aerul cu miros de sânge
timpul un luptător care m-a răzbit
curbele vieții s-au frânt
ca niște vreascuri
amintirile ard potolit
nici măcar ploaia asta ursuză
nu le poate înăbuși
îmi privesc mâinile
pe aici au trecut săpătorii
pribegind printre bătături
șanțurile macină oase
trosnesc taine multe
pot glăsui
maculatorul de pe masă
pătimitorul ros de gânduri
și-un toc primul meu toc
pană de vultur
zburător printre iluzii
picurând melancolii
pe streașină pe geam
pe sufletul înverzit
cândva
(18 oct.2010)
023.640
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ottilia Ardeleanu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 111
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Ottilia Ardeleanu. “nostalgiile cad ca niște frunze pe fereastra sufletului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ottilia-ardeleanu/poezie/13957718/nostalgiile-cad-ca-niste-frunze-pe-fereastra-sufletuluiComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
EȘEȘEcaterina Ștefan✓ar fi mai bine dacă te+ai concentra pe mai puține acțiuni și pe mai puține imagini. este în regulă să fie un singur nod poetic puternic, ori o singură imagine reușită, care să susțină axul central, și poezia devine una autonomă și rezistentă. aici am simțit prea multe frânturi. dar poezia precedentă mi-a plăcut.
0
OAmulțumesc pentru trecere și opinii. voi ține cont, pe parcurs. sper să mă ajute muzele.
Ottilia
Ottilia
0