atingere de mătase

Mereu am iubit invitațiile la reflecție şi exercițiile de imaginație, iar poezia debutează într-o notă reflexivă care te captează şi îşi dezvăluie, treptat, senzualitatea - mătasea, poalele de fecioare, cântecele de iubire, piepturile, râurile de borangic - imagini calde, inserate într-un şuvoi de enumerații care lărgesc câmpul vizual şi incită imaginația... de impact jocul acesta trecut-prezent, depărtare-apropiere... te cufunzi în imagini din trecut cu viermi de mătase, bărbați pe câmpuri, fecioare, bătrâne, iar finalul e ca revenirea dintr-o transă, te face să tresari şi te aduce aici şi acum, într-un cadru romantic, în care el şi ea par predestinați şi fără de măşti. Cred că mesajul poeziei, legat de impactul pe care poate să îl aibă un om care ştie cum să îți atingă sufletul, poate fi extrapolat şi-aş zice că acesta este rolul poetului, să ne atingă... mai fin, însă mai puternic.
Ottilia, urarea mea este de a reuşi să ne atingi în continuare! Binecuvântări de Crăciun!

Scriu pe telefon și nu am prins steaua din prima.