Ottilia Ardeleanu
Verificat@ottilia-ardeleanu
Am una. Dar nu e pentru toată lumea.
6.8. nucile nu cad de la sânul ei. excluse procesele mecanice aici...
7. chiar nu ai apucat să aluneci pe un preș?!
:)
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu44: A sosit!" de Ottilia Ardeleanu
2. asta e!;
3. e chestie de cum simți, nu trebuie să privești neapărat ca să-ți dai seama de ceea ce se întâmplă în jur;
4. frunzele deja căzute pot lua și alte culori în timp (de la una de la alta...);
5.melcul rătăcea...
nici eu nu știu ce să cred.
ah, ba da. mai treci. mă onorează.
mulțumesc,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu44: A sosit!" de Ottilia Ardeleanu
Alina, mă bucur că acest clișeu a produs emoții în sufletul tău.
semnul tău este onorant pentru mine.
mulțumesc,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„Clișeu44: A sosit!" de Ottilia Ardeleanu
nu, nu, niciuna dintre variante!
trecerea pe aici mă bucură. mulțumesc.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„acvariu " de Ottilia Ardeleanu
și interpretarea ta e una îndrăzneață și simt un talent de cititor aici.
mulțumesc,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„acvariu " de Ottilia Ardeleanu
îți mulțumesc pentru trecere și sugestii. te mai aștept.
Ottilia
Pe textul:
„acvariu " de Ottilia Ardeleanu
gardul dimprejur pare că \"sugrumă\", în fapt, existența lui - atât de strânsă - ne scoate în evidență nevoile: de iubire, de scris, de muzică, de viață, de natură. în fond, \"acești zori\" ne trezesc la viața reală, cea cu prea multe sirene în loc de note de pian...
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„ce mai vor și acești zori?" de Vasile Munteanu
Christos a înviat!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„oamenii care dor" de Ottilia Ardeleanu
\"din cuvinte și pământ
unde se iubiră plopii cu miresmele de mai\" - ca o Înviere!
Christos a înviat!
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„unde se iubiră plopii" de Ioan-Mircea Popovici
Sărbători Luminate!
Ottilia
Pe textul:
„iar acel gol se umplea" de Ottilia Ardeleanu
sărbători fericite!
Ottilia
Pe textul:
„Visele doamnei Pachet 41" de Anni- Lorei Mainka
frumos acest psalm. aștept următorul.
sărbători fericite!
Ottilia
Pe textul:
„Psalmul iubirii " de Silvia Goteanschii
atenție la gradul de intoxicare! :)
interesant punct de pornire a poemului.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„episloncaprolactama?" de Liviu-Ioan Muresan
da, mi-a plăcut.
nu-mi rămâne decât să spun și eu: \"Paște fericit!\".
Pe textul:
„Mesaj Pascal" de dobreanu grigore marian
De îmbunătățitacolo, însă, ai dreptate, \"raze zvâcnitoare\" cam zâzâie. numai că, nevrând să renunț la verb datorită intensității imaginii redate, voi încerca doar să inversez cumva poziția acestora în vers.
mulțumesc, Radu.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„aș vrea să fi fost închipuire " de Ottilia Ardeleanu
trebuie să știi că părerea ta contează, deci voi vedea ce și cum pe viitor.
îți mulțumesc,
Ottilia
Pe textul:
„aș vrea să fi fost închipuire " de Ottilia Ardeleanu
să știi că m-am obișnuit cu boala aceasta, mărinimia, te asigur că este mult mai suportabilă decât oricare alta. este ca o alergie la meschinărie...
cât despre Prier, doar în al cincisprezecelea fel puteam fi eu. îți mulțumesc pentru că știi de ce :)
Ottilia
Pe textul:
„clinica de cardiologie" de Ottilia Ardeleanu
acolo este \"un fel de\"... ceva (nu spun ce), după care descriere, de aceea pers. a III-a sing. a verbului. mă bucură remarcile făcute.
mulțumesc.
Radu, nu spun că nu-ți dau dreptate în ceea ce privește poezia. cu siropul nu mă împac.
mulțumesc și ție.
vă mai aștept,
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„anotimpul meu e altfel " de Ottilia Ardeleanu
un pustiu. de oameni. nici eu nu am știut unde să mă duc.
de parcă aș mai fi avut unde! ce-o fi fost în capul meu?!
și totuși, am luat-o pe pagină înainte ca pe un podeț
din trunchiul unui copac la fel de bătrân la fel de singur.
mă clătinam privind râul învârtejit. doar sprijinindu-mă de un copil,
care până la urmă a dispărut în cei mai fragezi ani ai mei,
am putut trece de partea cealaltă. de acolo mi se părea totul minimizat
și cam sălbatic. nu știu ce mi-a venit am scos telefonul și clic. altădată m-aș fi cățărat pe garduri prin copaci până la cerul în care visele roiau la nesfârșit.
mă-ntreb cum pot oare câinii să fie mai statornici?
nu, nu este o răstălmăcire a textului tău ci, pur și simplu o reacție pozitivă, o stârnire a frumosului din acel altădată al meu. o răscolire...
iată de ce, din punctul meu de vedere, ceea ce ai scris aici înseamnă adevărata poezie.
Ottilia Ardeleanu
Pe textul:
„pur și simplu m-am întors pe cealaltă parte a râului" de Vasile Munteanu
frumos!
Ottilia
Pe textul:
„\"Din toți pomii din rai poți mânca\"" de Carmen-Iulia Ciumarnean
