o zi cuantică

Poemul, părerea mea, e până la \"punct\". Dincolo nu are ce căuta. E teritoriul altui poem și a altor frământări. Așadar, poemul drag mie:

\"dimineața la cinci doi copii băteau mingea de ziduri
și m-am strîns în femeie și am simțit dragoste
de copii de Dumnezeu de univers
am zis că e bine ideile mele vor zbura miliarde și miliarde de ani
vitezele tahionice nu rezolvă problema imensității
apoi am făcut o cafea și am pornit televizorul
femeia s-a strîns în sine cum o prună uscată
măruntă să încapă sub pernă
copiii băteau mingea de ziduri eu beam o cafea
femeia părea că se strînge în punct\"

cred că aveți mare dreptate. Voi lua poemul la bisturiu. Cu toate că doream a zice și ceea ce este după. Vă mulțumesc de trecere și cuvinte.

lucru spun și eu, ideea e forte și transmite suficient până la \"... punct\".
în plus, ultimele 2 versuri, în varianta actuală, chiar strică farmecul poetic.
iată ce frumos: \"femeia părea că se strînge în punct\"!
titlul îmi place mult.

Ottilia Ardeleanu

mulțumesc de trecere și puncate. Am dorit o a doua părere pentru a modifica textul. O fac acum.