Ottilia Ardeleanu

are începutul înnodat la tâmplă să nu-l scap ori să nu se deșire aiurea când sfârșesc drumul prin zi în cerdac iau cu mine undrele și împletesc niște ilice (pe cele mai vechi le-am dat deja

ninge cu funinginea coșurilor de cenuși ne amestecăm viețile câtă lentoare în tristețea cea de toate zilele îngerii își leapădă penajul parcă ar fi păcătuit în locul nostru umplu două perne

suflă în lumânare vântul o rupe la fugă pe străzi îmi răscolește sufletul din flori de primăvară iau suferința în spate o car până îmi zdrobește umerii copacii mă lovesc violent cu

După această ploaie, rămân urme negândite. Cine a spus că apele cerului spală totul, se înșeală. S-au născut alte plantații binefăcătoare de culori îmbrăcate în lumini candide și umbre care să

mai întâi mi-ai declarat ce-ți place la mine ai făcut niște asocieri cu femei speciale m-ai situat pe o treaptă înaltă m-ai tutuit m-ai alintat m-ai simțit ca pe un înger cotidian dacă se mai

mama avea o rochie din jerse roz croită pe talie o purtase cât o purtase dar pentru că se mai împlinise mi-o dăduse mie eram la liceu și când primeam câte-o învoire mă întâlneam cu văru-meu o

iubesc lumea doamne și tu știi asta să o văd fericită fac multe lucruri bune dar și rele și tu știi asta îngădui până și să mă umilesc las totul să treacă de la mine mă pun în locul

dumnezeul tău nu de pomană a zis trimit femeia aceasta la tine vezi de citește-i chipul și încrede-te în cuvântul ei nu minte nu hulește nu suspină când își pune mâna pe umărul tău

m-am gândit ba la unul ba la altul care mă vorbesc de rău sau bine se cheamă asta când cineva se leagă de tine nu mai știu nu mă opresc sughițul pare un zmeu paraleu venit din senin să-mi

luna în clarul ei ademenește sunete oameni ies din portative zboară zâmbete mirări priviri caută fenomenul de o sută și mai bine de ani să ne-amăgească firavă statura ei preschimbată într-o

autorul e sub incidența anotimpului care nu mai vine așteaptă câte un foșnet frunze căzând din abecedar își amintește acum ceva ani începeam facultatea la timișoara ce oraș ce oameni ce toamne

felinare pe stradă și-au pus peruci albe paradă în nocturnă imită stele pe cer un gând fuge rebel la tine se-agață de ramul de viață pacifist intimist artist drumul de gheață departe răsfață

când înfloreau salcâmii simțeam cum pocnesc celulele albe lăstarii păreau șerpi cu clopoței zăngăneau mi se încolăceau în priviri toate nodurile erau atât de verzi ochi de clorofilă zefirul

te privesc în ochi și îmi ești noapte îmi odihnesc truda de peste zi gândurile îmi sar în brațe ca niște copii și cum să nu le iubesc îmi aduc pace zâmbet neprihănit nu pot să dorm ochilor

ești tânăr și te miști așa de rock energie și sunet scena duduie pari un școlar timid însă ești în top omule recunoaște amanta dumitale chitara mereu în acord cu vestimentația și un fel de

Tu la un capăt eu la celălalt Ne dăm mâinile Clanc un contact Circuit închis Filamentele devin incandescente Trecem prin ele eu înainte tu în urmă Niciodată până acum Nu ne-am dat de-a

m-ai iubit și ai pus punct m-ai considerat o propoziție simplă în care subiectul putea fi oricând schimbat ce voiam eu nu avea predicat nu puteam pune nici măcar virgulă fiindcă nu-mi dădeau

candidez la floare candidez la primăvară mă bazez pe voturile firelor de iarbă pe bătăile de aripi și mai ales pe cântecul păsărilor ce răsunet mai clar decât ciripiturile în albastrul unui cer

i-a tras-o a țipat isteric s-a născut din răni cu ombilicul fumegând și inima pârjolită (10 sept. 2010)

dacă se va întâmpla apocalipsa aia odată și ne vom amesteca babilonian când se va gândi cineva să ne mai creeze o dată dăruindu-ne cuvinte să facem ce știm mai bine cu ele ne va fi mult mai

simplu mă uit în ochii tăi sacrific un sărut pentru fiecare mână un sărut pentru fiecare picior un cuvânt nu vei spune tulburat vei căuta sfârșitul în iubire dumnezeiască în timp

fuge pe țărm ca un copil care se uită după ceva frumos se depărtează de părinți chiuind se trezește între oameni străini înfricoșat de necunoaștere începe să plângă o ploaie de vară îl trage de