în iubire te duci cum ai pleca într-o zi

daca finalu (asa cum l am inteles eu una) inseamna ca sufletul tau il ocroteste pe dumnezeu (si nu invers), atunci e cam over the top si nu se potriveste cu restul textului, care nu sparge niciun tipar, neavand forta de a sustine un final in care dumnezeu e cel slab si sufletul unui biet om e cel puternic, apararea, scutul.

e un suflet care trebuie să fie bun la ceva.
depinde de fiecare ce crede despre dumnezeu la modul general sau despre relația cu el.

mulțumesc pentru părerea obiectivă.

discursul, curgerea poemului. Aș renunța la "să nu-l vadă cineva", fiind prea explicit. Și da, cred că se poate renunța la ultimul vers. E o concluzie, poate un spațiu înainte de el, dacă e necesar dpdv al poetului.

Liviu, da, acolo am să renunț la explicitare. mă mai gândesc la final, pentru că are o conotație aparte, dar, poate lăsăm distanța cuvenită până la... dumnezeu.

Mi-a plăcut poezia, mai ales versul ,,să faci ceea ce vrei nu e mereu foarte simplu''; e în el o demnitate a resemnării... Ultimul vers cred că ar trebui să fie ,,îl ocrotește Dumnezeu''; e o continuare logică la ,,lăsați-l să vină la mine''.

și el are nevoie să fie "ocrotit": inițial versul era "îl ocrotește pe dumnezeu", apoi, am lăsat să se deducă sensul/ sensurile prin anularea pronumelui și a prepoziției, dar, din punctul meu de vedere, important - și pe asta mizez - este sufletul, el devine decisiv în relația cu dumnezeu.

mulțumesc mult pentru prezență.

Ottilia Ardeleanu