Poezie
ca de ultima zăpadă
1 min lectură·
Mediu
ninge cu funinginea coșurilor
de cenuși ne amestecăm viețile
câtă lentoare în tristețea cea de toate zilele
îngerii își leapădă penajul
parcă ar fi păcătuit în locul nostru
umplu două perne mari
pentru liniștea din somnul nedorit
ninge cu o față ciudată
întoarsă din drum
ghinionist locul pierzaniei
de solitudine
felinarele macină la greu lumina
pâlpâită de fulgi
e un aer malițios între noi
stingher se abate gândul de a ne fi
doi copaci
goi își îmbrățișează trunchiurile
litania câtorva pescăruși
trimite ploaie cernită
mă tem de nimic mă scutur de neliniști
de frigul care se încălzește în oasele mele
ninge amar
ninge cu praful de pe tobă
04981
0
GP