NMnica mădălina
Verificat@nica-madalina
.
🏆 Critic de Top💬 Comentator Activ✍️ Scriitor Devotat
Cronologie
greu text. greu prin zicerea cumva ascunsa (in ciuda explicativului metaforizat) despre cum raportarea omului la om e o raportare a sinelui la timp si la absolutul uman.
intro- si retro- spectie, innoire continua negand ciclicitatea si efortul de a o sparge cumva.
e bine sa mai iesim din noi si sa lasam acolo o mana sa palpeze adevarurile pe care curajos ni le mai recunoastem uneori.
la multi ani
intro- si retro- spectie, innoire continua negand ciclicitatea si efortul de a o sparge cumva.
e bine sa mai iesim din noi si sa lasam acolo o mana sa palpeze adevarurile pe care curajos ni le mai recunoastem uneori.
la multi ani
Pe textul:
„ziua din urmă" de Ela Victoria Luca
0 suflu
Contextintrebarea, moartea si rasul jaloneaza aici o zicere curata despre iubire. repetitiile dozeaza o tristete deloc revoltata, nici resemnata, as zice. e ca prevestirea unei implozii.
o tehnica bine aleasa, pentru a sustine curgerea catre un final surprinzator de luminos.
o poezie de stare, sincera, in care receptorului i se concedeaza dreptul de a se gandi inca si de a imagina continuari.
o tehnica bine aleasa, pentru a sustine curgerea catre un final surprinzator de luminos.
o poezie de stare, sincera, in care receptorului i se concedeaza dreptul de a se gandi inca si de a imagina continuari.
Pe textul:
„c.ocaine #16" de Andrei Ruse
0 suflu
Contextremarc schimbari in poezie, fata de prima ei varianta. e vlaguita zicerea aici si nu in sens negativ. e o repetare a unei declaratii de dragoste, din care mai razbat si elemente ale timpului real in care se traieste (frigul, de pilda).
dincolo de repetitia seara-serile (as renunta la seara), imi placura aici inceputul si sfarsitul, prin simplitatea taiata. si definitia oamenilor, care se continua, la nivel de efect, in acea incolacire despre care zici.
dincolo de repetitia seara-serile (as renunta la seara), imi placura aici inceputul si sfarsitul, prin simplitatea taiata. si definitia oamenilor, care se continua, la nivel de efect, in acea incolacire despre care zici.
Pe textul:
„lumină cu miez vâscos" de elis ioan
0 suflu
Contextiata un prilej de calatorie cu ochelari aburiti inauntrul unui axon, care digereaza sontac, saturat, prezentele celorlalti, mastile pe care le imbracam pentru ei.
efectul citirii aici e ca o strangere de sireturile corsetului. sau o burtiera. coerenta limbajului, analiza intregului prin descrierea functionalitatii partilor, ciorba, bolul alimentar ingurgitat ca un monolog de supravietuire, confesiunea asta stau in picioare, cred, tocmai prin greutatea hainei pe care o poarta.
sau doar rezonez eu acum mai lesne cu problematica duplicitarului vazut in maruntaiele lui.
efectul citirii aici e ca o strangere de sireturile corsetului. sau o burtiera. coerenta limbajului, analiza intregului prin descrierea functionalitatii partilor, ciorba, bolul alimentar ingurgitat ca un monolog de supravietuire, confesiunea asta stau in picioare, cred, tocmai prin greutatea hainei pe care o poarta.
sau doar rezonez eu acum mai lesne cu problematica duplicitarului vazut in maruntaiele lui.
Pe textul:
„haina de gală" de Ciprian Thot
0 suflu
Contextparca goethe, da, cu a lui frunza originara si ale lui culori. asa vad aici si zic, dara, ca trecerile de la un secret la altul (caci asa par toate cate le zici alionei), \"tac\", \"inghit\", \"totuna\" mi le strang intr-o poezie distincta. si, vorba cuiva, falf.
Pe textul:
„mutarea aripilor pe trup" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextsi daca individualizarea manusilor prin functionalitatea lor uneori surprinzatoare ar declansa amintiri in alte culori?
adica aici asocierile par rupturi care trimit receptorul, cititorul in registre atat de diferite, incat \"si tot asa\"-ul devine un fel de \"gandeste punctele de suspensie atat de intens pana ajungi la animalul potrivit si la simbolul aferent. de acolo, un balans intreg te va ajuta\".
(alb doresc purtatorului de manusi, in special zilele astea).
adica aici asocierile par rupturi care trimit receptorul, cititorul in registre atat de diferite, incat \"si tot asa\"-ul devine un fel de \"gandeste punctele de suspensie atat de intens pana ajungi la animalul potrivit si la simbolul aferent. de acolo, un balans intreg te va ajuta\".
(alb doresc purtatorului de manusi, in special zilele astea).
Pe textul:
„Þop țop" de Traian Rotărescu
0 suflu
Contextun ritm ironico-trist care mizeaza pe simbolistica garoafelor. rosii, chiar. pentru ca unele lucruri, aflate deasupra lor, nu se pot spune decat prin garoafe, pentru ca depasirea momentului plecarii se poate face si pe langa trecerea de pietoni.
eu mi-am amintit de soldatul lui rimbaud, de gladiole si asta datorita copiilor din sfarsitul cela deschis si mai personal decat toata expunerea care il preceda.
eu mi-am amintit de soldatul lui rimbaud, de gladiole si asta datorita copiilor din sfarsitul cela deschis si mai personal decat toata expunerea care il preceda.
Pe textul:
„Poem mișcat" de Lavinia Micula
0 suflu
Contexthm, apa care se rupe. in tipat. deloc subliminala (ba chiar de o luciditate totusi compatibila cu misterul sfarsitului-inceput repetitiv) maniera de a repune in discutie teorii, ipoteze demonstrabile, despre cum un intreg poate fi nimicul. dar si o suma de elemente, disecate pana la atomul cauzei eficiente.
imi place umanizarea ironica a particulelor, parca pentru a semnala neimportanta suprafetei aparente.
imi place umanizarea ironica a particulelor, parca pentru a semnala neimportanta suprafetei aparente.
Pe textul:
„Big Bang" de alice drogoreanu
0 suflu
Contextrevenirea lui stefan asupra numelui o vad ca pe o incizie in trup. cu degetele prinse sau nu in fermoar, nu importa. stefan isi asuma cotidianul, ca pe o viata in toiul oamenilor si disociaza pronuntarea de scriere. asta mi-a placut aici, ca se dau la o parte ghioacele incadrarii intr-un nume, dar se pastreaza ca un scutec. sau scut.
Pe textul:
„într-un club am cunoscut un nume" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contextde asta data mai curajoasa in a fi limpede. ziceam ca aceasta poezie intra atat de firesc in cel care o primeste, incat tacerea era pentru mai mine mai potrivita in a exprima de ce o face. o tacere atunci nitel trista, ca o cascada temporala, acum ceva mai senina.
asa cum doresc sa fie aceste zile. si cu bucurie inspre si dinspre cei dragi.
asa cum doresc sa fie aceste zile. si cu bucurie inspre si dinspre cei dragi.
Pe textul:
„Tată" de Nicolae Popa
0 suflu
Contextamu si aici vibratia e limpezita, dar cumva ca un bulgare si nu ca un fulg. rostogolirea intrerupta de o ridicare a capului, cu fruntea iritata de fes, asa vad rusinea ceea.
imagini de un natural al alunecusului sustinand proiectarea in imaginea prezentului unde zapada ajunge la tample.
lesne de citit ca poveste si de fapt o pojghita care protejeaza sensurile des-legarii, astefl vaz eu albul de aici.
imagini de un natural al alunecusului sustinand proiectarea in imaginea prezentului unde zapada ajunge la tample.
lesne de citit ca poveste si de fapt o pojghita care protejeaza sensurile des-legarii, astefl vaz eu albul de aici.
Pe textul:
„zăpezi naive" de dan mihuț
0 suflu
Contextar fi sa detaliez de ce atinge acest poem mai mult decat altele ale lui nicolae. dincolo de continut, care dincolo de a razbate, inainte de toate este, si forma decupata, lina, versul mai scurt, ca o vorbire familiara cu inflexiuni blande, bref, stilul care sustine mesajul starneste empatia aproape simultan cu amaraciunea senina.
si m-am lungit, iata, am pus virgule, cand de fapt tacerea ar fi fost poate mai potrivita.
si m-am lungit, iata, am pus virgule, cand de fapt tacerea ar fi fost poate mai potrivita.
Pe textul:
„Tată" de Nicolae Popa
0 suflu
Contextda, titlul acesta cuprinde in el razvratirea semnului de exclamatie din final.
reducerea miscarii si a cresterii la un singur joc, unul singur, care insa pastreaza diversitatea mijloacelor (feluritele tipuri de oase), ca pe o amintire a revenirii in prezentul constient de rana aripii.
tehnica pensulei seamana aici mai mult cu mangaiere de palma nervoasa. culoarea nu sustine decat rememorarea intru argumentare cumva retorica (de se poate asa ceva) a apartenentei, chiar daca artificializata (adoptia), la o familie.
reducerea miscarii si a cresterii la un singur joc, unul singur, care insa pastreaza diversitatea mijloacelor (feluritele tipuri de oase), ca pe o amintire a revenirii in prezentul constient de rana aripii.
tehnica pensulei seamana aici mai mult cu mangaiere de palma nervoasa. culoarea nu sustine decat rememorarea intru argumentare cumva retorica (de se poate asa ceva) a apartenentei, chiar daca artificializata (adoptia), la o familie.
Pe textul:
„Arșice" de Adela Setti
Recomandat0 suflu
Contextluciferism, dionisiac, mefistofelianism (scuze pentru pompierismul celui de-al treilea termen), tratate sistematic, accesibil, excluzand metoda raportarii la opus (genericul apollinic). cu toate astea, sugestia demonicului neluciferic (cel putin in cazul goethe) isi rezerva forta de a proiecta tema tratata in cadrul mai larg care ar include problematica geniului (fie stiintific, fie artistic, pe scurt, creator) si a daimonului indepedente de demon in sensul diavolesc.
regasesc aici asadar o atitudine asupra esteticii care permite o pozitionare culturala activa, starnind o constientizare nu doar intelectuala a unei atitudini estetice proprii. adica imi da de gandit, cercetat si simtit o idee.
regasesc aici asadar o atitudine asupra esteticii care permite o pozitionare culturala activa, starnind o constientizare nu doar intelectuala a unei atitudini estetice proprii. adica imi da de gandit, cercetat si simtit o idee.
Pe textul:
„Pacte faustice" de felix nicolau
Recomandat0 suflu
Contextenumerarea culorilor cailor imi pare un rezumat (poate si la nivel de continut, dar in mod cert la nivel de forma) al zicerii de aici. se inspira momentul, se dilata plamanul si se izbucneste : nu mi-e bine, dar caut inca. apoi coama da sa se linisteasca, ritmul reintra in cotidian (iarna).
Pe textul:
„poem cu febră și cai" de ioana negoescu
Recomandat0 suflu
Contexthaosul dinauntru ca sursa a stelei dansatoare.
aici paticularul eului e raportat nu doar la general, ci si la ideea de esenta unica, chiar si la aceea de fiinta unica. introducerea in \"schema\" a jocului nu face decat sa complice.
pentru ca finalul sa dea o solutie, printr-un simbol, acela al copacului universal. armonie ar insemna aici tocami ordine si deci negarea titlului?
cu alte cuvinte, aceasta poezie mi se pare nitel prea densa in substraturi conceptuale, filosofice, chiar metafizice. desi zicerea se face intr-un registru accesibil.
incepe ca o lupta si se termina ca o resemnare, ca o repliere, re-inchidere (ideea citirii semnelor). sau poate calitatea ei sta tocmai aici, in a pune niste intrebari, chiar daca nu prin sugestie, ci explicit.
aici paticularul eului e raportat nu doar la general, ci si la ideea de esenta unica, chiar si la aceea de fiinta unica. introducerea in \"schema\" a jocului nu face decat sa complice.
pentru ca finalul sa dea o solutie, printr-un simbol, acela al copacului universal. armonie ar insemna aici tocami ordine si deci negarea titlului?
cu alte cuvinte, aceasta poezie mi se pare nitel prea densa in substraturi conceptuale, filosofice, chiar metafizice. desi zicerea se face intr-un registru accesibil.
incepe ca o lupta si se termina ca o resemnare, ca o repliere, re-inchidere (ideea citirii semnelor). sau poate calitatea ei sta tocmai aici, in a pune niste intrebari, chiar daca nu prin sugestie, ci explicit.
Pe textul:
„des-ordonarea" de Costel Stancu
0 suflu
Contextfranturi de momente traite imaginar, atat de imaginar incat simti ca doare. cu alte cuvinte, reconstructia realului fragmentat, adica in stilul lui stefan.
ce ma indeparteaza pe mine, incidental, ca un fulger, de acest text, este prezenta celor doua diminutive, care probabil coaguleaza, intaresc un sens, o sugestie, a marunteniei. numai ca daca in loc de pungute vad pungi, contrastul mi-ar intari imaginea cerurilor generoase.
finalul e de un pragmatism resemnat din care se presimte o iesire.
ce ma indeparteaza pe mine, incidental, ca un fulger, de acest text, este prezenta celor doua diminutive, care probabil coaguleaza, intaresc un sens, o sugestie, a marunteniei. numai ca daca in loc de pungute vad pungi, contrastul mi-ar intari imaginea cerurilor generoase.
finalul e de un pragmatism resemnat din care se presimte o iesire.
Pe textul:
„ghemotoc" de ștefan ciobanu
0 suflu
Contexttocmai ca textul arata si atinge precum o pieptanare rapida, nonsalanta, la capatul careia pieptanatura asumata e una a firescului introvertit, citesc titlul si zambesc.
saltimbancii si vrabia gratios lasand urme, apoi dezinteresul fata de durere, caci ii deja stiuta, simtita.
sa ca dat, de un ludic grav, asa cum se apropie un deget miop...:)
saltimbancii si vrabia gratios lasand urme, apoi dezinteresul fata de durere, caci ii deja stiuta, simtita.
sa ca dat, de un ludic grav, asa cum se apropie un deget miop...:)
Pe textul:
„Faking" de Adela Setti
0 suflu
Contextrasul ca solutie a tristetii. ideea de vis, centrarea pe efectul visului ca fenomen si deschiderea catre intelegerea talcului din spatele actului visarii si continutului acestuia.
aici mai e si o oprire, care urmeaza visului, o stare locului, o asumare. nu ma misc, cumva nici nu respir, tocmai pentru a ma ajuta sa vad. se renunta la agitatia care pana acum acompania intelegerea.
doua registre cu o dinamica proprie, bine descrise, legate prin actul rostirii, tipatul.
rostirea si tacerea imobilizarii in trezire. si iata cum omul acesta intra astfel in el ca intr-o casa, ca intr-o familie unde e in siguranta sa simta.
aici mai e si o oprire, care urmeaza visului, o stare locului, o asumare. nu ma misc, cumva nici nu respir, tocmai pentru a ma ajuta sa vad. se renunta la agitatia care pana acum acompania intelegerea.
doua registre cu o dinamica proprie, bine descrise, legate prin actul rostirii, tipatul.
rostirea si tacerea imobilizarii in trezire. si iata cum omul acesta intra astfel in el ca intr-o casa, ca intr-o familie unde e in siguranta sa simta.
Pe textul:
„oamenii pleacă la casele lor" de Dacian Constantin
Recomandat0 suflu
Contextindes \"u\"-ul la locu-i, in acel prefix
Pe textul:
„Autoportret cu linia de ochire a Orizontului" de Adrian Firica
0 suflu
Context