Arșice

trec peste rușinea că avem îngeri adoptați în familie (voi reține acest vers multă vreme) și îți las doar aprecierea mea și noul nivel, care îți va permite să scrii html (bold, italic) și să inserezi fotografii, acolo unde vei considera de cuviință. evoluția ta a fost remarcabilă pe site.

Ela

cu mulțumiri de la îngeri, o întrebare tehnică: dacă vreau să folosesc italic, cum fac? [de multe ori s-a simțit nevoia și până acum, iar acum mă bucur că se poate].
Adela

da, titlul acesta cuprinde in el razvratirea semnului de exclamatie din final.
reducerea miscarii si a cresterii la un singur joc, unul singur, care insa pastreaza diversitatea mijloacelor (feluritele tipuri de oase), ca pe o amintire a revenirii in prezentul constient de rana aripii.
tehnica pensulei seamana aici mai mult cu mangaiere de palma nervoasa. culoarea nu sustine decat rememorarea intru argumentare cumva retorica (de se poate asa ceva) a apartenentei, chiar daca artificializata (adoptia), la o familie.

te rog contactează-mă pe elavictorialuca pt detalii scriere html. mulțumesc.

mulțumesc de trecere și cuvinte.
Te mai aștept.
Adela

Începutul care sperie prin westernizarea fără menajamente anunță aventura unui cuplu Bonny and Clyde ahtiat după călătoriile cu trenul pe vechile drumuri romane.
Chipiul și șapca roșie aduce un strop de comunizare-bolșevizare, niște Gavroși mici cu tălpile așchiate de bătăturile lăsate de batistele fluturate din bunăvoință în fața unor pasageri ce nu coborau niciodată din tren.
Oasele reamintesc de jocul șăgalnic din „Frida” (mă obsedează filmul, recunosc) fiind, de fapt, niște ani atârnând ca schelete zburdalnice peste trenurile care zboară pe aripi de îngeri adoptați.

PreaFrumos!!!!!

Cu drag,
Constantin

E întotdeauna o plăcere să văd cum îmi \"tălmăcești\" textele și le restructurezi sensul, îmbogățindu-le în notă unerori poznașă.
As for Frida, I liked the movie as well.
drag,
Adela

mulțumesc pentru aprecieri.
Sărbători Fericite.
Adela