Poem mișcat

Mi-a lăsat gust de pelin. Mă așteptam la o altă perspectivă, mai profundă, cel puțin după acea \"minunată trecere de pietoni\". \"nesuferite garoafe roșii\" exprimă lipsă de comunicare. dacă ar fi știut că alte flori ar fi fost cele preferate, poate... Poemul se încheie ca și cum ai arunca după milițian cu poemul. Sau nu mai văd eu bine.

Nu mi-e clară semnificația slalomului printre copaci.

perspective profunde printre militieni? sa fim seriosi :)
vezi bine! de ce n-ar fi asa?
copacii aceia. da. acolo nu sunt niste copaci, sau, daca vrei, pot fi copacii de pe marginea soselei.

multumesc pentru spuse.

Poemul demarează în trombă dar se îneacă în vorbărie și biografism. Ai « vână » dar nu-ti lucrezi textul. Mai trec…

un ritm ironico-trist care mizeaza pe simbolistica garoafelor. rosii, chiar. pentru ca unele lucruri, aflate deasupra lor, nu se pot spune decat prin garoafe, pentru ca depasirea momentului plecarii se poate face si pe langa trecerea de pietoni.
eu mi-am amintit de soldatul lui rimbaud, de gladiole si asta datorita copiilor din sfarsitul cela deschis si mai personal decat toata expunerea care il preceda.

Îi cunosc foarte bine. Îi văd și azi. Le vorbesc uneori. N-am răbdare să-i ascult deși sunt obligat. Am în fișa postului asta. Textul mă răscolește mai mult, mult mai mult.

Nu prea e bine cand ne aranjam viata asa... ca intr-o orchestra, nu?
Vad in poema asta exact lucrul acesta...

Traian,
mă bucur dacă ai văzut \"vâna\". cât despre lucrat mai domol că suntem in pline sărbători. :)

Madălina,
ochiul tău s-a pliat foarte bine pe scrierea mea.

Viorel,
intr-o oarecare masură textul a fost scris pentru cunoscători. se pare ca te numeri printre ei.
nu toată lumea îi știe pe acesti \"simpatici\" milițieni.

Dana,
totul e imaginar, inclusiv orchestra. chiar si viața.

vă multumesc

de acord cu antemergatorii, ca sa nu repet.

militianul te saluta! ;)