oamenii pleacă la casele lor

Și frica mă împunge cu botul ei viu/mă ridic în urma mea patul se strânge ca un rid.. cam de aici începe poezia să palpite, încep să-i simt pulsul.
Aina îți admir curajul și nebunia.
Cu drag
Djamal

rasul ca solutie a tristetii. ideea de vis, centrarea pe efectul visului ca fenomen si deschiderea catre intelegerea talcului din spatele actului visarii si continutului acestuia.
aici mai e si o oprire, care urmeaza visului, o stare locului, o asumare. nu ma misc, cumva nici nu respir, tocmai pentru a ma ajuta sa vad. se renunta la agitatia care pana acum acompania intelegerea.
doua registre cu o dinamica proprie, bine descrise, legate prin actul rostirii, tipatul.
rostirea si tacerea imobilizarii in trezire. si iata cum omul acesta intra astfel in el ca intr-o casa, ca intr-o familie unde e in siguranta sa simta.

Alina, scuze.

Asta e un poem superb si rotund. E scris febril si trait sinucigas de intens. Mi-a facut pielea de gaina pe brate (asta e un compliment, chiar daca neacademic :)

mulțumesc celor ce au semnat aici, precum și editorului care a considerat că acest text merită recomandat.

cred ca e unul din cele mai bune poeme ale tale.un text omogen,dinamic,consistent,lucrat cu rabdare,dens,desi nu abuzeaza de figuri de stil,si cu final de mare forta.reusita se datoreaza in principal travaliului asupra formei.tectonica versurilor si tonul colocvial ii confera excelenta priza la real si degaja o senzatie de autenticitate,de firesc al rostirii poetice.un poem de o simplitate complexa,frumos ca un animal de prada.

sau poate un incubus attack,madalina:)

Poemul asta e deja \"altceva\", marturisesc ca imi cam lipseste \"cheia\" lecturii, pentru ca imi este greu sa fiu asa, nou-nascut cand citesc un text semnat Alina Livia Lazar, si cred ca aici cam asa ar fi trebuit sa fiu. Imaginile parintilor sunt intotdeauna pline de forta de expresie si de aceea ele trebuiesc folosite cu multa truda si cu sudoare in poeme, zic eu. Aici Li reuseste insa sa redea o imagine mai degraba apocaliptica decat a vreunei geneze parentale. Este un poem al inceputului unui sfarsit, asa l-am perceput eu, dar repet, imi lipseste \"cheia\" acestei lecturi, cel putin deocamdata. Oricum, un poem de recomandat, ca sa-ti bati capul cu el de pereti si felicit editorul care a avut aceasta idee.
Andu.
P.S. Nu prea inteleg ce are masca de gaze din final de-a face cu poemul. Sa fie oare coloanele de foc de vina pentru aceasta mascare? Sa fie Alina care, probabil, n-a purtat in viata ei pe fata o masca de gaze si mama si tata acestui vers mascat nu oricum ci de gaze?... habar n-am, dar ma rog... m-am scuzat deja de doua ori pana acum :-)

îmi place are vervă, probabil tocmai visase că a ajuns în iad și a dat repede buzna la tastatură să ne împartășească și 9 teama ancestrală de focul etern.

inspir
respir
respir
inspir

adânc

Cred că pivotul acestui poem este versul pe care l-am scris în titlu. Este de fapt contrapunctul titlului real. Oamenii trăiesc în case, în unele petrec și în altele domiciliază. În rest se mișcă între ele. Copilul din noi descoperă însă adevărul răs-timpului în care se trăiește cu adevărat și al locului bucuriei unde fugim mereu de-acasă. Restul e fericirea, înfrigurarea călăririi tatălui, atmosfera feerică de iarnă aburită de respirația precipitată a beatitudinii - groaza și fericirea. Minunea copilăririi. Care n-are nevoie de a mai merge acasă - acasă e ceva ce duce mereu cu sine.

acestui text
este cel pe care cititorul
are generozitatea să îl vadă

mulțumesc, Corneliu

adaugă nuanțe
celorlalte culori
prin care vedem
viața

mulțumesc, Liviu

mama / tata

asta e influenta lui titza. :))

nu mi se pare extraordinara poema, desi merita citita.

RA.

și chiar înainte ca mihaitița să fie mihaitița
au fost Mama șiTtata,
RAruse,
ceea ce înseamnă că ei înșiși
prin ei înșiși
sunt o influență permanentă și permanentizatoare
și pentru tine și pentru mine,
pentru oricine.

cred că ceea ce ai spus mai sus despre influență
e o mare gogomănie:)

dar înțeleg că nu îți pare extraordinar textul.

eu nu scriu extraordinar :)

îți dai seama ce ar însemna asta?

nu mi se pare cine stie ce text. e ceva de genu \" e usor a scrie versuri cand nimic nu ai a spune\" (eu chiar nu am nimic de spus pt ca n-a venit vremea sa scriu) ... te intreb: cand te uiti asupra scrierilor tale, cu ce sentimente ramai?