mutarea aripilor pe trup

parca goethe, da, cu a lui frunza originara si ale lui culori. asa vad aici si zic, dara, ca trecerile de la un secret la altul (caci asa par toate cate le zici alionei), \"tac\", \"inghit\", \"totuna\" mi le strang intr-o poezie distincta. si, vorba cuiva, falf.

goethe este o formă de redare, cumva stâlcită, a realității.
forma are dansuri în expresie și mângăie
zi frumoasă să ai

\"asta nu explică
cine tropăie prin vene
odată cu prelungirea lupului spre lună

tăcerea este lama de sus
pe marginea ei mă ascut
rămășițe cad rostogolindu-se \"

Un poem ivit din pictura... conturand aripi frante... de sticla... imagini ale vietii prelungind cuvantul... un poem
minunat pe care-l primesc in suflet cu bucurie... un an bun poete... Ulnul

sigur, poezia ma trimite prin imagistica sa la suprarealism: cioburile aripilor, aliona ascunsa in lanterna care sta aprinsa prin creierul poetului (ca eu liric, desigur) si asta nu-i rau. totusi mie mi-au parut cam prea \"largi\", prea vaste aceste cimpuri de imagini, care vin sin sfere foarte diferite: e si ceafa, e si creier, si abracadabra si goethe si oglinzi si viata, putin prea pluriperspectivist. sa nu te superi stefan, asa mi s-a parut mie. altfel, foarte frumos-socanta \"potrivire de cuvinte aici\".

lumina buna in sarbatorile tale

an nou și ție alex, prelungire cuvintelor o facem noi adesea prin ascuns
ioana, nu mă supăr, toate câte sunt, sunt bine aglomerate
lumină și ție de sărbători

Cine tropăie prin vene nu tropăie în afara lor, în afara înăuntrului pășește Fecioara Sfântă. În afara ei, înăuntrul brațelor, Pruncul Curat. Sărbători fericite și La mulți ani!

*aliona
toată viața este abracadabra
pronunțat ghemuit pe vârful limbii/interesanta, plina de intelesuri aceasta fraza...viata ca un joc in aparenta dar un joc magic, fiecare eveniment fiind pregatit fie de o rugaciune sau la extrem, de o vraja...abracadabra...formula incantatorie
*imi place ca ea are un nume, aliona-cu rezonante slave, ca o dezmierdare...
*strâng cioburile aripilor
și le înghit/cred ca fiecare din noi adunam cioburile sparte ale viselor si ne hranim pentru a genera noi vise, imi aminteste de cartea lui paller octavian rugati-va sa nu creasca aripi...
*asta nu explică
cine tropăie prin vene
odată cu prelungirea lupului spre lună
intr/adevar, iubirile neimpartasite ce ne circula prin suflet si care ne fac sa urlam in singuratatea noastra nu se suprapun peste ceea ce dorim noi, iubim dar nu suntem iubiti;optiunea pentru goethe nu e intamplatoare, eul liric facand aluzie la suferintele tanarului werther
*poetul e suferind din dragoste, se confeseaza unei prietene/iubite
aliona
nu mai aprinde oglinzile
oricum e totuna
si, desi el se destainuie ei in sufletul lui e o alta ascunsa discret in spatele cuvantului-paravan, continent
*aliona e cea care-i mentine ratiunea treaza, lanterna e in creier nu in suflet...ceea ce denota o anumita detasare a afectului fata de cea careia i se deschide
tu locuiești într-o lanternă
pe care o ține aprinsă creierul meu
citind semnele alionte ale vieții
*imi place expresia semne alionte-inedita
*într-o dimineață
m-am trezit o secreție a lui
pe cearceaf mă întindeam lichid
eul liric traieste imaginar implinirea iubirii refuzate in mod real, semnul lichid fiind urma fizica a implinirii erotice, a consumarii fanteziei cu aceea ea ramasa un mister
*titlul nu e intamplator, simbolizeaaza coacerea, maturarea fizica si psihica, teluricul si celestul, sacrul si profanul, in ultima instanta cele doua dimensiuni ale iubirii...nevoia implinirii fizice ca treapta premergatoare comuniunii spirituale dintre barbat si femeie

mariana
și ție crăciun fericit, iar tropăitul venelor nu se măsoară pe scărița decibelilor
katya
viscerele poeziei încă palpită.aprind oglinzile și la drum

și ție crăciun fericit