Negru Vladimir

stau pe fotoliu fumând pipă atent la peisajul cu fluturi al sânilor tăi îi vad cum își leapădă sfârcurile și umblă desculți pe drumul albastru ce ne desparte plecările și venirile iscate din

nu-l mai caut pe Dumnezeu aștept să coboare scuturându-se de nemurire ca de-o zeamă urât mirositoare să-și îndrepte oasele neatent la zarva heruvimilor în alai apoi cineva îmi va despica buzele

în acest adăpost de iarnă aud cum oasele-mi cioplesc în stanci de ceață căutarea înșirând serafimi îndărătul cerdacului cu mușcate într-o atingere mistică a umbrei ți-am uns buzele cu sângele

hai să mergem spre Cuba să mâncăm pe drum iepurii cruzi de la ureche spre piept râzând câte doi în fiecare aortă secționată de gândul nostru sinucigas să facem ceea ce fac oamenii în doi si cu

nu-mi rosti numele aici este deja criză de spațiu locuim prea mulți într-un trup ca o carceră umedă noi suntem cei ce facem alegeri uitând cum ne caută căile potrivite atunci când pășim pe

Era o dimineață arsă parcă pe rug cerul îmi invadase camera cu mirosul acela de jale mustind a singurătate și aripi corect împăturite o pasăre de bronz otrăvit a aruncat cu priviri în odaie ploua

corbii ne cântă baritonal finalul de act revenit între potențe ca un militar din permisie așezat în dreapta jos trântit peste semnătura pânzei pictată atunci pe fragmentele de fum înghețat

ar trebui să scriem o poezie cu vișine despre cât de real e gustul acrișor al mâinilor tale mângâind sfârșitul pisică nebună bolind în al 7-lea cer de mușcătura unei flori carnivore la

Plutesc pe cer ca un zmeu ridicat de o copilă ce aude din nastere mă mușcă de ochi toate cometele ce îsi poartă la piept luminile culese din nu stiu ce galaxie de îngeri pensionari sunt jar pe