Păsări fără aripi

Simti mai intai gustul acrisor si te pregatesti sa te invalui in aroma visinelor... apoi accentul se muta brusc, glisand imperceptibil catre lumea care se termina.. Tablouri dintr-o expozitie..
Si-n fata imaginilor care te poarta cum vor ele, de la stanga spre dreapta, ca-n leganarea trenului, asa cum mijesti printre gene culorile aceluiasi tablou fara semnatura, te descoperi patrunzand in labirint si potrivindu-ti pasul langa cadenta celorlalti visatori. Si mirarea vine intocmai asemanata cu cea dinauntrul caleidoscopului: oricum ai citi-o, la rascrucea oricarui cuvant te-ai opri, imaginile tind sa se alcatuiasca si sa se recompuna intr-alt chip, asemeni jocului de margele de sticla colorata ascunse intre oglinzi..
Ar trebui sa atarne greu, insa pasarile fara aripi, tot pasari raman; au zborul zamislit odata cu ele..
Si de-ndata ce ajung aici, resimt adanc-vie trebuinta intoarcerii la primul vers, acolo unde ne-ndemni: \"ar trebui să scriem o poezie cu vișine.\"
.. ca si cum, revazand tabloul, ti se releva de fiecare data intr-alt chip.. Poti zabovi cat poftesti dinaintea lui. Iar daca acum, privindu-l indelung, am sa-ti spun, Vladimir, ca pasarile fara aripi imi pare ca incep sa zboare prelung-inaltat, indraznesc a crede c-ai sa zambesti a-ntelegere, fara sa clatini mustrator din cap a: \"n-ai inteles nimic, reciteste, te rog.\" :) Nu-i asa?

Remarc:
,,gustul acrișor
al mâinilor tale mângâind sfârșitul \"
si:
,,inutil labirint pentru pașii în cadență
ai unei armate de visători răpuși
de o magnetică flămandă uitare\'\'
Desi, recitind-o, nu mai pot rupe nimic pentru ca totul e in continua nastere, de la primul vers.Imagine din imagine din imagine...

M-a atras titlul...spuneam eu, intr-un text...ceva despre \"poeti cu mainile rupte\"..cam asa ar fi si aici, aceeasi ideea, de neputinta. Atunci cand doresti ceva, dar neputinta de trage inapoi.
\"ar trebui să scriem o poezie cu vișine
despre cât de real e gustul acrișor
al mâinilor tale mângâind sfârșitul\"-suntem in august, putem noi sa uitam gustul acrisor, dar bun al visinilor sau faptul ca a lor culoare ne duce cu gandul la sangele(simbolul vietii)?Frumos, Vladimir, mi-a placut mult.
drag, Dana

Multumesc Rusalka pentru atentia pe care o acorzi textelor mele... trebuie sa spun ca ma surprinde :)
Elena... imaginile din imagini ca niste papusi rusesti:)
Danutza... inceputul vine de la o conversatie avuta cu o prietena pe ym... of visinele :)
Va multumesc.

da, si pe mine m-a atras titlul. am citit si am recitit si nu gasesc legatura. stiu ca e problema la mine de nu reusesc sa empatizez cu scrierea :)

nu lungesc ca nu e de lungit, poate altfel...

cu bine,

Lucian exista o legatura intre o pasare fara aripi... un non-sens pana la urma si o anumita stare pe care am vrut sa o transmit... nu e musai vorba de neputinta ci de o ontologica \"iesire din forma\" a ingerului :)

\"la picioarele mele se termină lumea\"
Pentru un moment am simtit cum calc sfera albastra... :)
Frumoase versuri..
\"ai unei armate de visători răpuși de o magnetică flămandă uitare\" Cum sa ne mai semnam ca sa gasim ce dorim..?

Mihai... multumesc... empatizezi frumos, orice scriitor de versuri ar vrea sa te aiba lector...

uitare răpusă de visători
flămânzi cu pași în cadența
armatei solitare adăpostite
de iarna nimicului
devenit tablou prin semnătura
lumii carnivore la picioarele
unei flori din al șaptelea cer
mângâiat cu gustul
acelei femei-vișină
a poeziei
tale

Radmila... eleganta prelungire a versului meu intru mangaiere de femeie-visina... imi place.