mahatma girl

Incredibile versuri...O alunecare, un amestec ciudat de nuante si arome.
Aici m-ai sedus:
\"disprețuiesc libretul anost și loja
în care te-ai lăsat sărutată pe jumătatea
otrăvită dintre tibie și nevoia magnetică
de ați schimba polii după fiecare atingere\"

(cred ca trebuie sa pui cratima la \"a-ti\")

Marina... daca poezia curge atunci e bine... apa nu poate fi niciodata statornica... balteste in cate un lac, se umple de broaste si asteapta furtuna sa sparga digurile.
Florina... ai inteles multe dintre cele ce s-au vrut revelate aici... multumesc.

Albu,
E minunata poezia ta, (chiar daca imi aminteste de pictorii, care folosesc cutitul ca sa astearna culoarea pe panza.); cat despre OCRU, da-mi voie, sa-ti “recit” un tablou, semnat Iuliana Miu. L-am furat astazi de pe “a pice of ground that is used for a particular purpose”, si nu stiam unde sa-l ascund...pana in clipa, cand mi-am aruncat un ochi pe ferestra deschisa a paginii din care ieseau flacari galben, rosii, maro...
Autoarea, este medic, este din Craiova si intr-un anume fel iti seamana (nu are rost sa incerci sa gasesti puncte de legatura intre poezia ta si “lectia despre tacere”, conexiune fiind in acest moment pur cromatica.)

\"lecție despre tăcere

E ultima pastilă pe care o port în căptușeala purpurie
a pardesiului meu de vară-iarnă și asfințit.
Lithiul s-a interzis demult, a fost scos din farmacii și ars în piața publică
infamul lithiu
ucigaș remediu de idei.

Împart cu tine comprimatul ăsta puțin ciobit la o margine –
doză mică, să nu ni se coaguleze
sufletul pe ac.
Puțin înainte de miezul orei
te vor opri paznicii cimitirului să te întrebe de sănătate
și despre cum s-a sinucis cerșetoarea în ocru
care zace grețos împrăștiată sub sârmele de telegraf
dar până atunci mai e aproape
o viață
și un sfert de pastilă ilegală de lithiu

jumătatea cealaltă
s-o dai câinelui ce tremură agățat de degetul mare
de la piciorul meu de lemn
voi – ultimii mei prieteni de lithiu.\"

Carmen nu pot nega spatiul fiintarii mele, nu il pot modifica, imi ramane sa fac ce a facut candva grecul cand nu a mai putut suporta intensitatea trairii...
Nu am citit Iuliana Miu dar poezia cu pricina imi place... ai intuit bine modul de a \"picta\" :)... daca eram american faceam bravada si m-as fi ras cu acel cutit :)
Totusi stiu si eu un medic din Craiova care scrie foarte bine poezie... ma duc sa caut :)

da..
un poem ce are toate ingredientele cat sa-l privesti ca pe o pictura.. ocrul ii da pretiozitate pensulatiei vibrate, nu e lama de cutit aici, aici sunt expresivitati de pete picturale, intr-un acord al unei necesitati spre complementar.. si ce ma impresioneaza acum pe mine este ca reusesti dintr-o singura culoare sa scoti prin tehnica amestecurilor, nuante ale complementarului care nu exista de fapt aici.. old gold..
ocrul auriu e complementara violetului amar...
impresionata de citire, vladimir.

Linea

ufff... mie ce imi mai ramane de spus? mi-e si rusine... cum sa mai insirui eu cuvinte cand versurile semnate de Vladimir Albu se autogenereaza... atunci cand schimbi perspectiva, cautand noi sensuri, intregul poem prinde iarasi si iarasi viata, lasand in urma noi si noi arome...
\"corbii ne cântă baritonal finalul\"... Doamne, ce inceput!

de fapt, stiu foarte bine ce imi ramane de facut... ma asez pe spate... recitesc, recitesc, recitesc... :)

drag, DeSpOt

Foarte foarte posibil sa fi intalnit amandoi persoane nepotrivite pentru ca nu pot sa nu vad, se observa foarte bine, ca scriem despre aceeasi situatie. Hai sa le facem lipeala astora doi poate cine stie ce iese, par sa se potriveasca.
Cutremuratoare poezia ta. Eu m-am ospatat din ea si nu stiu de ce mai vreau.

Dana ocru se extrage dupa cum bine stii din minerale... iar bogatia in fier simbolizeaza dincolo de culoare arma, sabia, stiletul... crocodilii aceia care nu sunt decat forme in care inconstientul mi se adreseaza, ascunsi sub lotusi, recte aparenta unui bine, ideea de arena... ar fi multe cele la care m-am gandit insa nu detaliez ca nu are sens. Multumesc.
Sorin... ma bucur ca ti-a placut poezia. Multumesc.

Leandra eu ce sa zic acum? Daca iti dau dreptate nu e bine, daca te contrazic nu ma vad iesind din situatie... asa ca ocolesc raspunsul :)). Dar ipotetic vorbind solutia data de tine are valabilitate. Mi-ai adus un zambet. Multumesc.
P.S. Si opreste-te din mancat, sarea chiar daca poate da gust bucatelor am auzit ca ne creste tensiunea...

Nichita, Cristiana, Albu, Andu,
Cand am facut prezentarile am gresit: numele poetei, descoperite pe site, pe care \"am simtit nevoia(?), sa o prezint, este Cristiana si nu Iuliana, asa ca trebuie
sa cer din nou scuze.
Nu stiu ce se intampla cu mine in prezenta \"arhontilor\", poate este FURIA, poate este emotia, poate este nevoia obosita, de a trece dincolo de toate usile si oglinzile care se deschid ametitor si \"amenintator\", intr-un spatiu in care simt adierea nelinistita a zonei, strabuta fara calauza; suportand consecintele ochiului desurubandu-se holbat pentru a scoate la suprafata, \"mortii din dulap\", in cazul in speta, fantoma (mea), fara de cap, strigand ,(in gura mare), cu un glas familiar dar totusi strain: \"Lectii despre tacere!\"
Pana ce voi invata, tot ceea ce am de invatat, din aceasta compozitie cu violette pictate in ocru, aruncate peste un obraz aflat in umbra, multumesc Nichitei(!) si Nichitei Victoria, pentru semnal.
A pleca sau a ramane in spatiu \"greco-olimpian\", cu exigentele si ierarhiile lui?, iata intrebarea, pe care o desprind la o noua lectura a poeziei, care se complica prin comentariul despre asteptarea furtunii.
Albu, exista oare si namol, care nu musteste de nuferi si broste, care nu se vor transforma in printi?, sau pur si simplu diferenta dinte balta si delta, apartine dimensiunii \"Matahma Girl\", ipostaza a calugarului cersetor, despre care am aflat candva, ca este ultima incercare pe drumul, spre dezlegarea din lantul cauzalitatii.
(Lant din care nu se poate scapa, servind a la carte: felii zdravene de sare pe rana!)
...cat despre Corb, ca simbol al \"zonei\", in care dispare iluzia... o sa mai vorbim, pentru ca odata ivit, tot bate la geam cu stalucitoarele-i pene negru-Ra.

ai detaliat in celelalte comentarii, si eu am citit ce ai explicat tu acolo. eu ma refer acum aici strict \'la ocru\'. deci da, ceea ce tu ti-ai propus sa construiesti folosindu-te de simboluri, e un drept al tau de a te exprima si judecand in acest context, mineralele cum ar fi si fierul din care se caleste apoi otelul lamei, taisul de sabie si cutit, pot fi analogii ale ocrului. deci se poate porni si invers.:)pamanturile sunt simboluri cu alte conotatii apoi.
crocodilii cu dintii murdari de ocru, forme ale inconstientului care ti se adreseaza...aici ar fi cu adevarat de vorbit si despicat.
eu insa n-o sa spun ca n-are sens.
eu spun ca mi-ar fi placut sa citesc si cum vezi tu imaginea asta.

Linea

Carmen, Dana multumesc pentru prezenta voastra aici si vorbele lasate.

Eu sunt Cristiana, Iuliana e un nume frumos, dar nu-i al meu. Da, Vlade, doctorita din Craiova sunt eu si poezia mi-a apartinut. Acum am daruit-o Mihaelei Carmen Visalon care a citit-o mai frumos decat as fi putut-o scrie eu vreodata.
Ma bucur mult sa-mi gasesc numele in subsolul uneia dintre poeziile tale. E o onoare.

E o bucurie si pentru mine Cristiana sa te regasesc aici... cine stie, poate candva acest lucru se va mai intampla.