Confesiuni pasagere

Ai tu un stil inconfundabil, cu \"iscate\", \"pivnițe\", \"vameșii cerului\", \"leșul\", \"te ispitesc\", \"trubadurul\". Bună imaginea cu întoarcerea degetelor spre lună, face parte din ritual?

dah..., în fine, așa un tablou..., mi s-au înlănțuit imaginile ca-ntr-un film văzut la cinema.

dincolo de porți
paharnicul aruncă leșul unei stele
pe jumătate mâncată de licurici

e... un oftat ceresc, ce să mai...

un text foarte bun cu o exprimare ca de catifea, multe versuri \"atent la peisajul cu fluturi al sânilor tăi
îi vad cum își leapădă sfârcurile și umblă desculți\", \"îmi plimb jumătatea despicată a limbii
pe trupul tău ca o sabie turcească\", \"paharnicul aruncă leșul unei stele
pe jumătate mâncată de licurici\", o simpla reverie pasagera, o confesiune scurta despre un cadru care se regaseste rar, cel putin in ce ma priveste textul tau este singura poezie pe care o gasesc dupa cateva zile, pentru versurile citate mai sus si pentru intreg poemul am sa pun si eu o stea*. in aceste conditii sigur ca se poate fuma o pipa in fotoliu:)

text cursiv cu un imaginar simpatic si delicat, in sensul light, usor diluat.
stabilitate insa are doar in prima jumatate, mai exact pana la versul \'iti intorc degetele spre luna\', unde pretiozitatile ocupa un loc prea important si intensitatea este pierduta
totusi, mult mai bun decit ce se scrie acum pe acest site, incomparabil insa nu foarte puternic si nici foarte stabil
maria

imi displace \"lepadatul\" \"sfarcurilor\", atat in calitate de idee, cat si de expresie. la fel \"jumătatea despicată a limbii\"...
poezie de atmosfera vazuta deja nu o data de la facerea lumii. spusa un pic altfel. asa si asa. nu m-ai dat gata. nici cu \"mia de buze\"...poate \"printesa\" ta e mai putin mofturoasa. desi dorm si eu, prin poeziile mele, pe o blana de urs. dar e vorba de grota :)
ei, si...trubadurul \"scund\", pe deasupra! :) ies de aici nevrajita, nevrajita-nevrajita! :) si de data aceasta...
dar te mai citesc, eu, in speranta ca ai nevoie si de un cititor ca mine: intotdeauna curioasa de ce mai zici si cum zici si cat de vrajibil zici :)

nu stiu de ce am pus ghilimelele la \"nevrajita\", in titlul comentariului meu anterior...probabil, pentru ca am vazut cateva vrajite mai sus, credeam ca le citez: pardon, pardon! :)

Putin cam fortat textul in incercarea sa cinemapoetica de a involbura mintea lectorului cu broderii-reverii de cuvinte iscusit alese ce nasc implacabil miriade de sensuri si simboluri cautate si/sau gasite.

Multumesc tuturor celor ce au citit si si-au exprimat admiratia ori dezavuarea sub acest text. Daca ma uit bine vad ca sunt martorul unei premiere. Ma duc sa deschid o sticla de sampanie... la asa eveniment :)

Albule, dansul acesta cu pasiuni elegante si delicate, pe cit de intense pe-atit de spiritualizate, dansul tau potic intru adorarea femeii, ma lasa in mirare iarsi, iarasi. Si eu care nu mai stiam incotro se indreapta negrul din mine, mi-am amintit aici deoadata ca albul imi este esenta.

\"te ispitesc cu o mie de buze
prin mâinile reci viata și moartea
valsează ca într-o sală de bal mascat
prințesa și-a rătăcit condurii între tabuuri
și doarme pe-o blană de urs
lângă trubadurul puțin mai scund
decât o reverie de primăvară\"

O reverenta admirativa, discreta si usor cocheta,
Ela, cu drag

Daniela... e doar o reverie usor de inteles scrisa intr-un registru ce mimeaza firescul. Multumesc.

vladimir, ai scris aici un amalgam de trairi care ma trimite in bazarul unde totul e de vanzare dar nimeni din cei ce cumpara nu cunosc pretul a ceea ce cumpara. eu dau o moneda pe pielea acestui poem. primeste-o rogu-te fara nici o targuiala.
bobadil

Nu face nici atata Andrei... si eu din principiu nu fac afaceri cu prietenii deci nici nu sunt pus in postura de a insela... astazi e o zi mare pentru mine... un concurs de imprejurari care s-a facut oglinda iluziei din mine... aici nici macar iluziile nu mai fac obiectul comertului :)

E un poem plăcut și manierist.
Si, de aceea, riscă să te conducă, prin poetica asta a ta, într-o gama a poeților minori care mimează, cam târziu, o literatura dezumflata de vreme.
Ai atâtea complemente și adjective la un loc încât mă împiedic în ele în loc sa mă ocup de cursul firesc al poeziei.
E ca într-un hambar plin cu vechituri si mărunțișuri în care ți-e frică să aprinzi un chibrit.
Ori, poate e bine și asta dorești.
Numai bine.

Vasile... bucuros de trecerea ta si semnul lasat aici. Ce va fi? La ce ne-ar folosi sa stim asta? :)

o bijuterie de poem. felicitari! remarc in mod deosebit versurile:
\"urme albe mă strigă prin castel
răsunând pe sub dale ecouri de flaut...\"
sau \"îți întorc degetele spre lună
te învăț cum se izgonesc vameșii cerului \"
sau... ma opresc aici. poezie la nivel inalt atat de inalt ca doar cei inalti in spirit o pot atinge, mangaia, bucura de ea. felicitari inca o data pentru ce ai reusit sa scrii si fara indoiala o sa mai trec fiindca intodeauna m-au incantat textele tale
drag
Costin

Eu m-as mai gandi inainte sa postez comentarii de genul asta:

\"ma opresc aici. poezie la nivel inalt atat de inalt ca doar cei inalti in spirit o pot atinge, mangaia, bucura de ea\"

parca il si vad pe Albu cum isi rade in barba :))

eu n-am facut decat sa spun ce simt asa cum m-am priceput...
te rog sa nu ma atragi intr-o disputa care nu-si are rostul si pe pagina neutra. chiar, ce legatura are ce-ai spus tu cu textul? niciuna! incearca sa nu mai capeti viziuni cu Albu razandu-si in barba ca fac rau, ingrasa... gospodino!

comentariu la poezie:

un Albu relaxat, prins intr-un vis, fumand pipa si atent la peisajul corpului iubitei...
tu cam stii ce imi place mie prin poeziile tale si ce nu.
DA: îți întorc degetele spre lună
te învăț cum se izgonesc vameșii cerului
într-un tablou stacojiu cu umbre
dincolo de porți

NU:
îmi plimb jumătatea despicată a limbii
pe trupul tău ca o sabie turcească

ca nu imi dau seama care din ele e sabia turceasca


acum Herr Tanasescu. am o singura rugaminte: sa imi explicati ce e aia poezie inalta ca eu sunt o simpla gospodina si deh, mestec aici in ciorbe.

Eu zic așa: cei care îl citim pe Albu știm de ce o facem și fiecare din noi înțelegem ceea ce se potrivește cu structura noastră interioară. Nu are rost să fie folosit acest subsol pentru discuții care pot fi purtate și pe ym. Nu vă caracterizează pe nici unul genul acesta de dezbatere cu trageri de urechi, cel puțin așa vă văd eu.
Sper că nu m-am băgat chiar ca musca-n... lapte.

cu bine,

fratilor...fratilor nu trebuie bufonada sub pagina asta care intr-o oarecare masura merita poate un alt fel de atentie
deci sa nu ne certam si sa cautam surcele in comm-urile altora c-apoi vladimir e nevoit sa mai deschida o sampanie ;)
efemerele astea dupa cum le mai spune si autorul imi cad perpendicular si sunt proiectate tocmai pe partea mai putin sensibiloasa al creierului meu daca asta din urma se mai poate numi creier... dar sa las modestia...totusi text reusit (daca sa privesti stelele) dar cam diafan vizand
anumite momente ce tin de consistenta poetica...

Costin... este o onoare pentru mine sa am cititori care sa aiba abilitatea de a deslusi sensuri ascunse sau poate insufiecient valorizate de lipsa de talent a autorului. Ma bucura trecerea ta.
Dana... nu ma voi referi la indignarea ta ci la comentariul ce se refera la text. Femeia e ca o sabie turceasca adica curbata, intr-o postura de inchidere a energiilor, de refuz al comunicarii etc Si tie iti multumesc.
Lucian... fericiti facatorii de pace...
Pablo... vad ca esti nehotarat cu privire la poezie... nu stiu ce sa cred... ai vrut sa spui intr-un mod elegant ca e un text mai putin bun, are si rele si bune...?
Va astept aici cu aceeasi disponibilitate si regret ca nu am intervenit mai devreme pentru a inlatura germenii unei neintelegeri.