Copilul alb a reușit să treacă zidul înalt.
Îi despărțeau doar câteva ziduri pe atunci. Ferestrele erau prea sus iar ei prea jos și n-au reușit să se înțeleagă asupra momentului.
Zilele au trecut
Era un timp când simpla lui prezență mă facea să ma bucur atît de tare încât picioarele îmi fremătau și atunci lumea devenea rotundă ca un glob de craciun
Parcul a rămas singur clădirile noastre nu
Omul cu picioare roșii este așa de slab încât pielea îi pare mai bine lipită de oase.
Are apucături ciudate și este melancolic ca o pisică persană. Îi displac lucrurile mărunte pentru că-l fac să
Și-a lăsat pielea la o parte și a încercat să stea drept. Tremura.
Fiecare respirație îi rearanja trupul.
Și atunci, pentru a cincea oara în cursul vieții lui, a făcut același gest ușor
MI