Aghezmuiala

da, chiar asa.
In euritmie, (aceea disciplina creata de greci si mai modern incorporata in unele curente pedagogice) in care vocalele exprima o emotie, o stare psihilogica, deci in euritmic vocale I indica teama, frica.

Alfabetul latin reda in mai multe limbi europene cuvantul dragoste prin termeni ce contin vocala O.
O e intregul si cuprinderea, imbratisarea, unirea, iubirea.
Deci amor, amore, amour, love,etc.

Pacat, dupa pararea mea, ca in absenta ingerilor te atenteaza asa jucaus(sincera sa fiu cred ca ai scos limba la vreuna) cometele!

Nici nu stii cat mi-a placut poezia asta a ta, Vladimir. Are atat forta incat misca astrele. Pacat ca tot tu esti cel afectat.:))

palate pe plaja
in rasarit
printesa de nisip
asculta patru melci
albi
apoi, ii hraneste cu
inima-nisip
plaman-nisip
stomac-nisip
ochi-nisip nisip

pregateste-ti gheara
ai de sfasiat asta-seara
nisip
pregateste-te de bal
ai de dansat noaptea asta
nisip
pregateste-i de executie
ai de mangaiat azi
nisip
pregateste-ma de nunta
ai de iubit o viata
nisip

titlul este palate pe plaja




incercare

Citesc cu admiratie poemele tale, imi place subtilitatea gandului ascuns in cuvinte... Aici as sterge totusi un cuvant, fara el poemul ar ramane curat. Sau l-as inlocui cu altul. Expresia folosita de tine mi se pare vulgara si banala si mai ales teribilista. Sigur, e parerea mea, oricine are voie sa aiba orice alta parere ...

I-ul din iubire s-a spart demult
cu zgomot de pardoseala
pieptului tău șezând răstignit
între doi tâlhari
o poezie cu mult nerv, are forta...si totusi si eu as incerca mai degraba sa sugerez acel cuvant, decat sa-l rostesc, caci astfel forta de care vorbeam ar putea cadea intr-un banal vulgarism...dar este doar o parere, tu faci cum simti:)
Poezia aceasta are ceva care ma face sa o recitesc cu placere.

Sivia, ma bucur mult de sugestia ta pentru Azrail și curațenia poemului. Iata ideea mea:

mă mușcă (de)jur împrejur
toate cometele

Van, scuze, mi-a fugit clapa cu litera L.

nu ma pot hotara daca sa fiu de acord sau nu cu stergerea acelui cuvant. fara el ar fi mai luminos dar mai conventional.
oricum poezia e sublim de intima, o simte fiecare din noi zi de zi cand se scoala cu fata la cearsaf

Elena: Ai intuit bine dimensiunea afectiva a literei de referinta... nu sunt insa de acord cu demnitatea acordata unei alte litere... pentru ca nu e vorba de simbol aici ci chiar de rezonanta la un nivel subtil... alta data poate detaliem.
Elia:aceeasi fire empatica pe care o stiu... dar de la o vreme mult mai scumpa la vedere :)
Ionela: atunci cand tinutul spiritelor nefericite se ingemaneaza in om alaturi de angelicele fapturi ce ne vegheaza... frumos spus.
Silvia: ma bucur ca iti place... incerc sa fiu autentic in ceea ce scriu
Camelia: fiecare dintre noi pastreaza/evidentiaza ceea ce ii e aproape...
Miriam: tu ai mers mai departe... poate ca departele ce a devenit aproape s-a deschis in alt departe:)
As vrea sa fac niste precizari cu referire la cuvantul atat de discutat aici... imi pare tare rau ca ati mutat inima poeziei pe un reziduu... cuvantul in cauza exista in dictionar... ce sa zic, eu sunt mai rustic... imi place sa zic tate in loc de sani, muiere in loc de femeie etc in pofida unor prejudecati care ne limiteaza la nivelul perceptiei limbajului in loc sa ne adanceasca dincolo de textul in sine. \"Expresia folosita de tine mi se pare vulgara si banala si mai ales teribilista\"... stau si ma gandesc la ce ai zis si zau ca nu pricep... de ce ma banuiesti de lucruri care imi sunt straine? uite asa mi-a venit si cred ca se potriveste perfect contextului... acesta sunt eu si sunt sincer cu starile mele... de ce sa cenzurez? merita?
Va multumesc tuturor pentru trecere si sa stiti ca apreciez parerile voastre.

toti ne-am oprit la acel c...uvant nu pt. ca nu-l cunoaștem sau pt. ca e prea vulgar, ci pentru ca aici ia tot frumosul si sublimul poeziei tale și o degradeaza la un nivel de vorbă in loc de vers.
Violentează fie văzul, fie auzul; te face să te opresti brusc din curgerea așa limpidă a imaginilor tale poetice și să te întrebi: ce inseamna asta?
Sunt poezii unde merge si unde nu. Aici e mult prea in distonanță cu restul. Doar atat. Nu pentru ca suntem pudici sau burghezi.
Pentru ca nu vrem \"spargerea\" unui vis în c-r.
Indecenta e de ordinul simtirii receptorului, nu al cuvantului, al semanticii.
Am simțit nevoia sa îți comunic asta pentru ca (tu),autorul, vede din unghiul lui, receptorul din alt unghi.

Intregul e frumos atunci cand poate fi desfacut in doua bucati. In poezia asta, tu esti una din acele bucati, intregit fiind de \"copila ce aude din nastere\" - semn distinctiv in cele mai adanci intelesuri ale sale (in speta daca il legam de subtitlu), un simbol personal demn de remarcat. Timpul trece pe langa tine, lasandu-si urmele pe tine, insa tu ramai pasiv la orice cometa, orice muscare, orice sentiment care vine dinafara. Ramai in lumea in care tocmai ai urcat, unde nu-ti mai pasa daca e rau sau e bine, tii jarul aprins cuibarindu-ti \"I-ul de la iubire\" in cel mai sigur loc de pe lume: pe pieptul femeii, \"intre doi talhari\", probabil hoti de concentrare si de orice alt vis, care nu are femeia in centrul ei. Interesanta imaginea pe care i-o creezi acestei femei, intai copila, apoi femeie cu instincte materne cu tot. Pasiunea e cu atat mai mistuitoare (\"I-ul din iubire s-a spart demult/cu zgomot de pardoseala/pieptului tau...\") cu cat femeia te recladeste si te darama spre o noua identitate cu fatetele ei.

Pluteste in continuare, Azrail. Iti sta bine.

vlad, hai, scoate ala , ai vazut care sunt argumentele; nu e vorba de pudoare, pur si simplu nu merge;
plus ca in absenta virgulelor poate rezulta ca si copila te poate musca:)

Ce nu fac eu pentru voi... mi-am schilodit o traire si am asezat la loc un concept... poate acum o sa ma vedeti cu alti ochi:)

unele poezii le iau cu mine. Am sa procedez la fel si cu aceasta.

Poezia lui Vladimir, vazuta ca ansamblu, este un zbor detaliat al Luceafarului, un zbor care se fragmenteaza in episoade ce includ o simbolistica vasta.

Daca simbolic, in inselesul sau etimologic, inseamna a pune impreuna, a imbina, opusul lui este, privind tot etimologic- cuvantul diabolic, cu intelesul de a dezbina. In poezia azraileana eu vad un lucru ciudat- un soi de permutare intre simbolic si diabolic, pendulare care naste mari schisme interioare, dar care, totusi, sunt absorbite intr-un intreg, echilibrandu-se.

Andrei... greu de trait asa cum zici... apreciez comentariul tau.
Thais:..ai uitat sa zici ce vei face cu ele saracutele:)
Mae: e mai bine acum?
Andrea:De unde le stii tu atat de bine?:)
Multumiri celor ce imi vorbesc si urari de mult bine celor care ma citesc doar.