mircea trifu

În seara asta-mi pun sub pernă, Trei trandafiri și-o spadă mută, În somnul legănat de beznă, Voi fi un vis pe-un câmp de luptă. Mă voi lupta cu-ntreaga turmă, De sfinți corupți de paradis,

În poala somnului o noapte, Riduri pe frunte-mi croșeta, Mi-a adormit pe brațe-o carte Cu vers citit de vocea ta. La căpătâi veni și-un mâine, Trăgea de mine disperat, Avea în ochi un

Din calendar eu rup, să știi, Câte o zi pe săptămână, E ziua-n care voi veni, Să-i cer iubirii a ta mână. Pe multe stele mă cobor Căci calendarele sunt multe Și multe zile de amor, Vor

Am răsfoit tot universu-n noapte, Copilă dragă, până te-am găsit, Pe gura ta e încă gust de lapte Și-ncărunțita sete-l bea grăbit. Întorci cu ochii paginile crucii Și le sfințim cu împăcarea

Aseară când dormeai iubită zână, Ți-am strecurat sub pernă o batistă, Țesută-n altă viață de-a ta mână, În univers o alta nu există. Zâmbind să o deschizi pe a mea pernă, În ea am strânse

În mine-am învățat să strig, De am genunchii la pământ, Am învățat când ard de frig, Să fac din mine un veșmânt, Apoi am învățat să zbor, Cu aripi albe iubitoare, Și câteodată mai

M-ascund sub un nor, am o teamă de ploaie, Căci apa îmi poartă pământul milos, Sunt un ghem de-amintiri, o eternă văpaie, Ce iubește în umbră, răsfățat și gelos. Din culoarea albastră scriu

Pe vara din sufletul meu Ninge cu umbre de iarnă, Trecutul cu aripi de zmeu, Pe mine uitarea își toarnă. Eu, zâmbitor ca un tenor, Pe scena-nsinguratei vieți, Îi dau un ultim drag onor,

NELINIȘTITUL MEU APUS În care inimă-aș putea să îl ascund, Sub care cer trecut, sărat sau dulce, Neliniștitul meu cu chipul blând, Prin lume răstignit în loc de cruce ? Născut devreme-n

Iubito, vino, e noaptea nemuririi, Și-ti lasă lângă patul meu papucii, Căci picură-n fereastră colindele iubirii Și-arama frunzelor pe fruntea crucii. Iubito, vino, căci noaptea arde-n

Te-ador născută-n viața mea, Iubită-n trup de zeie, Iti ard zâmbind pe gura ta, Petale de orhidee. Crescută în grădini cerești, Tulpina ta de fată, Cu frunze pline de povești, De-un

Trezește femeie Crăciunul din tine, Doar numele-ți doarme pe crucea de fier, Te-aștept cu o floare, pe banca din mine, E noaptea prea sfântă și-albastra pe cer. Coboară degrabă, privirea

Un spin de trandafir, rupt dintr-o rugă Eu l-am înfipt în rugul ce-ai lăsat, Ca lava dragostei si mâna ta să fugă Spre lumea mea, in noapte furișat. Și din cenușa odihnită-n soare, Am pus

Purtam în mine atâta ne-nțeles, Atâtea universuri nedeschise, Și fiecare vis din cerul lor ales, Cărunt în părul meu se ghemuise. Și-n fiecare noapte câte-un fir, În palmă-l prind si îi

Mi-e frică de moarte, ea iarăși mă vrea, M-ascund într-o viață ce încă-i nescrisă, Plăpândele vise din dragostea mea, Le-nvelesc în parfum de caisă. Fac din mine un cer, Dumnezeu să mă

În fața ta m-aplec divinitate, Și-ți port cuvântul, caldă mărturie, Încoronat în rânduri aplecate, Supune-a lui dorință, numai ție. Suntem aici în nenăscuta lume, Unde apusul scaldă

Sunt anticul cuvânt, cu spadă și armură, Cu rădăcini supun abisele albastre, Culoare unui foc pe rumenita gură, Coralul unei roze cu-a ei petale aspre. Mă las cu raza lunii, pe corpul de

Cu speranța urlând de-ndoială Fac o pagină goală pe cer, Dintr-o aripă albă domoală, Am furat, neștiind cui s-o cer. Stă rănită într-un vis agățată, Pe o virgulă-n formă de cui, Eu cu mâna

Am luat un car de umbre din codrul de stejari, Și un mănunchi de raze, de pe-un ram căzute, Și-n brațe cu o cruce, uitată de Templari, M-am ridicat pe fruntea tăcerii absolute. M-așez la

Trec poarta veșniciei, spre lumea altor vieți, Să văd cum naște clipa, cât moartea are preț, M-am stins și cu apusul și-aprins în dimineți Simțind călcâiul nopții și-al valului

Frâng o dorință rugă până o fac să geamă, Și-o lacrimă se naște pe chipul tău de rang, Grăbește-te iubito, cu mâna prinsă-n coamă, În șaua unui fulger, cu corpul de mustang.

Răsare trecutul în ziua de mâine, Și-mi tulbură somnul în clipa de azi, Îmi lasă plângând pe gura de pâine, Rășine de lacrimi cu gustul de brazi. Hai vino iubito la poalele nopții,

Hai dulce iubito aici și te roagă, Privirea mi-e templu și palmele-altar, Sub bolta căruntă un cer să-nțeleagă. Iubirea ce-o poartă un vechi clopotar. Cu versuri nescrise se-adapă

Aș vrea acum să stau în pace, Să-mi las cuvântul să se-nchine Și-n noaptea caldă și stângace, Să vând rămasul meu din mine Din ramul meu în semn de cruce Să cadă frunze de dorinți, Și-n