Poezie
Mi-e versul ratacit pe cruce
1 min lectură·
Mediu
Aș vrea acum să stau în pace,
Să-mi las cuvântul să se-nchine
Și-n noaptea caldă și stângace,
Să vând rămasul meu din mine
Din ramul meu în semn de cruce
Să cadă frunze de dorinți,
Și-n răstignita mea răscruce.
Să-mi număr prețul de arginți ...
Cu buzele sărate de petale,
Sălbatice din roșii mângâieri,
Eu le presar pe noaptea frunții tale,
Să uiți de huma negrei îndoieli.
Și-n calea asfințirii unui soare,
Eu am să pun un fir de trandafir,
Sub poala sa, ascunsă de răcoare,
Să-mi fii iubito umbră de zefir.
De simt că ceru-i nestatornic,
Și plin de nori e versul lumii,
Eu port cuvântul meu datornic,
Și-l leg de cruce-n ochii humii.
De-abia atunci cobori copilă,
Căci lumea-i de icoane goală,
Șoptește-mi versul meu cu milă,
Cu voce-albastră de cerneală.
00976
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- mircea trifu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 133
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
mircea trifu. “Mi-e versul ratacit pe cruce.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14083328/mi-e-versul-ratacit-pe-cruceComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.