Poezie

O fereastra pe cer

1 min lectură·9 ianuarie 2016

Mediu

M-ascund sub un nor, am o teamă de ploaie,

Căci apa îmi poartă pământul milos,

Sunt un ghem de-amintiri, o eternă văpaie,

Ce iubește în umbră, răsfățat și gelos.

Din culoarea albastră scriu versuri pe stele,

Uneori doru-i dulce, uneori e sărat,

Căzătoare de-or fi doar dorința din ele,

Va cădea pe-o iubire sau pe sânge-nchegat.

Simt o mână de apă, pe al frunții încrunt

Și o voce ce-mi strigă, "Eu iubite-s aici!

Lasă ploaia să intre-n pământul cărunt,

Arde versul prea singur, când pe cer îl ridici."

Și pătruns de iubire, dulce chipul de ploaie,

Mă înalță de mână, pe-o fereastra din cer,

Norul nostru se schimbă-ntr-o caldă odaie,

Unde corpul nu poartă, lanțul humei de fier.

00982

mircea trifu. “O fereastra pe cer.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14086237/o-fereastra-pe-cer

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.