Poezie

In adormirea lunii

1 min lectură·16 ianuarie 2016

Mediu

Am răsfoit tot universu-n noapte,

Copilă dragă, până te-am găsit,

Pe gura ta e încă gust de lapte

Și-ncărunțita sete-l bea grăbit.

Întorci cu ochii paginile crucii

Și le sfințim cu împăcarea noastră,

Vom aștepta ca, plină de capricii,

S-adoarmă luna iarăși la fereastră.

Pe-o pagină stă scris lâng-o fântână,

"Mai lasă-mă să-mi fie dor de tine"

Ne închinăm cu inima în mână,

Lăsând un vers în apele-i blajine.

Pe crucea ei e-o pace de cuvinte,

În somn zâmbește adormita lună,

Noi ii lasam aducerile aminte,

E frig ... și-un pulovăraș de lână..

De undeva ne bate o lumină,

Luceafarul de umbră-i obosit

Sub plopii fără soț scrie de mână,

Un vers de dor ce arde moleșit.

Te iau în brațe, că-i târzie noaptea,

Tu dormi micuțo, eu te voi purta,

Îți sunt iubitul tău ce-ți poartă șoapta

Din altă lume, în odaia ta.

00989

mircea trifu. “In adormirea lunii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14086604/in-adormirea-lunii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.