Poezie

Pe o pagina alba domoala

1 min lectură·7 decembrie 2015

Mediu

Cu speranța urlând de-ndoială

Fac o pagină goală pe cer,

Dintr-o aripă albă domoală,

Am furat, neștiind cui s-o cer.

Stă rănită într-un vis agățată,

Pe o virgulă-n formă de cui,

Eu cu mâna păgân-ngâmfată

Am furat-o și-n ceruri o sui.

Cer cuvintele-n cor, să le-alin,

Eu o fac chiar de-i cerul grăbit!

Și un dor cu un zâmbet senin

Mă întoarce într-un ieri regăsit.

Și te simt nenăscuta mea încă,

Te cobori, de pe boltă desprinsă,

De-atunci te simțeam o poruncă

Doar cu-o aripă-n tine întinsă.

Și acum în aducere-aminte,

Scriu cuvintele coapte pe lavă

Și cu focul ce arde cuminte,

Să te cheme din clipa firavă.

Tu crescută acum, ești femeie,

Într-un corp neiubit de copilă,

Mâna mea iar păgână și-ncheie,

Soarta ta, cea impusă de-argilă.

Vino-aici, completează-ți menirea,

Și aleargă spre brațele-ntinse,

Fi acum să iti gust pârguirea

Și sărutul, cu buzele-nvinse.

Și coboară pe vocea-mi de vină,

O insulă fac cu chemarea din ea,

Sălbaticul eu, îmblânzit de lumină,

Cuibărit mă adorm pe-aripa ta.

00928

mircea trifu. “Pe o pagina alba domoala.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/mircea-trifu-0027513/poezie/14084468/pe-o-pagina-alba-domoala

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.