Mihai Meșter

Rămâi.Pentru că. Nicăieri devine aici și acum Când ușile se închid cu viteza luminii În cumul de trăiri clipa își trăiește sensul Iar locul tău reia culcușul în tine Zece degete pe brațe

Există întotdeauna un punct A și un punct B. de la mine către autostrada de suflete dintre mine și tine vie permanentă carnea de pe gânduri – riduri spui – zâmbesc pentru kilometrii

Când tac, în aer se simte întotdeauna un miros mai mult ca perfectul. Ce ți-e și viața asta, o femeie blondă pe un colț de pat într-o dimineață în care ai rămas fără țigări se ține de tine

Am învățat că nu știu nimic. Uneori chiar nimic. și că poate așa și vreau să fie. Mai ales despre ce se poate spune atunci când devii fără voia ta mut de simțuri și dureri vii. Visam

Am crezut că va fi o zi ca oricare alta apoi ne-am tăiat venele de pe tâmple ca să scurgem orice gând aiurea. Degeaba, oamenii încă mor. Iar contrastul nostru cu lumea de dincolo Se pare că nu

1. Requiem Te vorbesc prin mine către venele încă umede și zidurile încep să cearnă tăcerile tale ciudate încât e neinteresant dacă mai simți ceva sau dacă ne uităm la aceeași

Mă topesc singur pe tâmplele noastre e un fel de tic nervos mi-ai zis și denaturat m-am tăcut, as usual apoi mi-am vorbit prin tine over and over m-am săturat de voce ce

Cred. Da, Doamne, cred Cred în lucruri și fapte care se schimbă în oameni și dragoste dimineața fără perdea cred foarte mult în portmoneu și nu doar când e gol și omul se simte frustrat și

Terorizat de-un gust de mort mi-am mâncat dimineața amețit vina evident niciodată a mea și nici a unor sticle goale ci a corpului greu nelimitat de mărimea unui stomac în care parcă mai

Voi fi curând un drum călcat de sânge rupt cu fiecare picătură de ploaie mocănească și mă rup de voi ca de tot ce mi-e nedorit apoi o să vă strig din lumea în care negândit m-ați exilat în

M-am gândit pentru o clipă să nu mai mor ca deobicei și să strig spre voi cu tăcerile de zece mii de ori căte zece și să vă ating cu surâsul de o sută de ori câte o sută Pași mărunți mă vor

Ieri. Mi-e pur și simplu silă de aceeași clipă creionată evident nici măcar o dată de mine pereții fură cu nesimțire palidul feței apoi mă aruncă în scaunul meu etern legat de tavan cu

Metodic, așa cum spun și cărțile, parcă, timpul se destrăbălează ...tic...tic...tic... cronosfera visează la nemurire tic...gheare tocite se cațără iar pe colonadele timpului gri epocă după

Oamenii îngheață din varii motive mai ales atunci când frunțile lor se descompun cu prea mult pragmatism sau se descuamează când afisează nepăsare. Cred că oamenii vor realmente să moară deși

Ultimele cadre. Oamenii intră și ies din mine cu nesimțire ia fiecare se înfruptă de parcă mâine nu ar exista o altă zi. Mă lepăd de păreri de rău ca de veșminte vechi și cad cu

Trag împreună cu clipa de firul vieții jucându-mă de-a mama și de-a tata cu zilele lipsite de carisma obișnuită mutilate de un don`t \"know-how\" but still îmi consum porția de tragedie

Îmi înec mortalitatea într-o tigară jubilând în antiteza cu destinul eu zic uneori parcă inexistent chiar alterabil măcar cu gândul iar indiferențele încep să joace feste cu actorii imaginari

S-au înecat durerile pe capetele banului ultimul și singurul, biletul mă așteaptă cine altcineva. Și m-aș duce și-aș duce departe cu mine din mine pe tine pe mine din tine din noi pe noi

Pe noapte-n scâncetele tale telepatice mă trezesc adeseori printre transpirații reci mă scurg prin așternut și-mi vine să urlu pentru că totul e bine and it doesn`t get any better mi-aș mai face

În ceasul 13 tâmplele lovesc a jale surdă cerșeam iriși de la albe comori calde am strâns la piept brațe cu vârfuri tocite stai la dreapta mea, icoană pe moarte. Cred că îți cerneam verosimilul

Îmi vând cearcănele azi la buticul din colț două la zece mii pare un preț bun deși daca scădem impozit pe profit și alte cele ramân doar cu vreo patru mii și-mi cumpăr o pungă de semințe și una

Am pasit mut si dezgolite picioare gem a doruri cersesc indurare unui dumnezeu fumat de mult pe altarele credintei in nonsensul proscris si crud ecou. iti spun infinge cutitul si

Și cred că era o zi de mai palid eram toți pur și simplu altcineva pe scenele iluziei trupul s-a desprins în joaca de-a refacerea cu gânduri bolnave a venit răzbunarea ca un hoț mărunt de

Am învățat de mult că timpul e lichid și că se scurge-n noi asemeni mercurului ne sunt pătate vorbele cu dureri pe frunze câinii urlă a doruri degeaba cad pietre în apele învolburate clipa