The other side of the bullet

Am învățat că nu știu nimic. Uneori chiar nimic. și că poate așa și vreau să fie. Mai ales despre ce se poate spune atunci când devii fără voia ta mut de simțuri și dureri vii. Visam câteodată că le știu firește pe toate și netoate de fapt un lucru e cert acela că nu știm decât ce aduce clipa in alb-negru după care și de care ne gonim ca niște nebunii fără cauză. Mi-au mai rămas în buzunare niște vorbe Și atât. Rostește-le tu. Le știi pe de rost. Acasă am lăsat doar niște tencuieli în care dinți ne-au scrijelit ura și teama de a nu ne pierde în spații strâmte și-n trupuri n-am păstrat decât o carne care strigă atunci când nu îi mai convine să ne slujească gratuit. Noi ne-am jurat dar ce nici azi nu știm zăvoare și funii peste gândurile noastre se vor așterne în graba trenurilor nimănui așa cum ai uitat să-mi spui adio când m-ai văzut dintâi și eu, ca deobicei, n-am vrut să-ți spun că te iubesc atunci când am murit ultima oară și-am învățat că nu știu să iubesc decât atunci când ești departe și firește între noi ceața golului de mine și tot ce e și nu e noi e simplu de fapt, aberant chiar, ne-o tragem cu viața veșnic fără prezervativ, c\'așa e basmul și habar n-avem că prin vene nu ne mai curge sângele cald ci numai niște emoții instinctuale tipic construite pe niște momente fără-de-lege, fără-de-tot. Și ce ne ramâne - Câteva poze, pachetul de tigări, bricheta, paharul și poate, doar poate, niște vagi amintiri. Dacă ni le permitem. Ce știu eu, într-adevăr nimic de care nu mai vreau să știu dar vă invit doar să încercați un singur lucru: Îmbrățișați-vă, iubiți-vă, căutați-vă Oricine ați fi voi, sunteți la fel, Că mâine sigur e prea târziu.