Poezie
Joc cu spini
cand durerea viseaza
1 min lectură·
Mediu
22:13
S-a trezit după un urlet stins
și-a spus că ultima picatură
a atins podeaua și s-a magnetizat
cu sufletul pe lemnul rece.
Cu un ultim jurământ a deschis tăcerea
și a modelat-o după carnea sfâșiată
din nucleul durerilor sale metalice.
Mâna se întinde tremurând spre lama
deja crestată a mia oară și plânge acid
pentru că nu mai mușcă decât dintr-o
umbră difuză deloc trupească.
Din pat se scurg aproape cu zgomot
dorințele încălecate pe spaime
și gândul fuge lacom spre tundra
amintirilor gri vopsite-n tempera.
Perdeaua cade brusc acoperind visele
altora binențeles și paharele par
tot mai indepărtate de degete
se golesc singure cu patimă.
Nimănui nu-i pasă dacă mai simți ceva
căldura sau indiferența tinde spre
claustrofobie imorală și simți că zbori
fără sens ca după verde clasic fără tutun.
22:14
Ea adoarme cu spinii în palme
iar tu nu știi dacă mâine mai poți zâmbi.
023557
0
tristețea se simte în textul tău, dar mie mi se pare că ai încercat prea mult. Citind textul tău, mi s-a părut foarte \"intenționat\", mai puțin simțit...nu îmi plac expresiile precum \"nucleul durerilor\", \"altora bineînțeles\" sau \"claustrofobie imorală\" care mi s-au părut total în afara textului. Bineînțeles că este doar o părere. Eu te încurajez să scrii și te voi citi!
Prietenesc,
Alina