Poezii

Rămâi.Pentru că. Nicăieri devine aici și acum Când ușile se închid cu viteza luminii În cumul de trăiri clipa își trăiește sensul Iar locul tău reia culcușul în tine Zece degete pe brațe

MMMihai Meșter

0

1

Am crezut că va fi o zi ca oricare alta apoi ne-am tăiat venele de pe tâmple ca să scurgem orice gând aiurea. Degeaba, oamenii încă mor. Iar contrastul nostru cu lumea de dincolo Se pare că nu

MMMihai Meșter

0

6

1. Requiem Te vorbesc prin mine către venele încă umede și zidurile încep să cearnă tăcerile tale ciudate încât e neinteresant dacă mai simți ceva sau dacă ne uităm la aceeași

MMMihai Meșter

0

5

Cred. Da, Doamne, cred Cred în lucruri și fapte care se schimbă în oameni și dragoste dimineața fără perdea cred foarte mult în portmoneu și nu doar când e gol și omul se simte frustrat și

MMMihai Meșter

0

2

M-am gândit pentru o clipă să nu mai mor ca deobicei și să strig spre voi cu tăcerile de zece mii de ori căte zece și să vă ating cu surâsul de o sută de ori câte o sută Pași mărunți mă vor

MMMihai Meșter

0

0

Ieri. Mi-e pur și simplu silă de aceeași clipă creionată evident nici măcar o dată de mine pereții fură cu nesimțire palidul feței apoi mă aruncă în scaunul meu etern legat de tavan cu

MMMihai Meșter

0

2

Oamenii îngheață din varii motive mai ales atunci când frunțile lor se descompun cu prea mult pragmatism sau se descuamează când afisează nepăsare. Cred că oamenii vor realmente să moară deși

MMMihai Meșter

0

2

Ultimele cadre. Oamenii intră și ies din mine cu nesimțire ia fiecare se înfruptă de parcă mâine nu ar exista o altă zi. Mă lepăd de păreri de rău ca de veșminte vechi și cad cu

MMMihai Meșter

0

2

Trag împreună cu clipa de firul vieții jucându-mă de-a mama și de-a tata cu zilele lipsite de carisma obișnuită mutilate de un don`t \"know-how\" but still îmi consum porția de tragedie

MMMihai Meșter

0

2

S-au înecat durerile pe capetele banului ultimul și singurul, biletul mă așteaptă cine altcineva. Și m-aș duce și-aș duce departe cu mine din mine pe tine pe mine din tine din noi pe noi

MMMihai Meșter

0

1

Am pasit mut si dezgolite picioare gem a doruri cersesc indurare unui dumnezeu fumat de mult pe altarele credintei in nonsensul proscris si crud ecou. iti spun infinge cutitul si

MMMihai Meșter

0

0

Și cred că era o zi de mai palid eram toți pur și simplu altcineva pe scenele iluziei trupul s-a desprins în joaca de-a refacerea cu gânduri bolnave a venit răzbunarea ca un hoț mărunt de

MMMihai Meșter

0

2

Caută poza mare o clipă apoi taie adânc de pe carne cu stiletul dorinței nerostite. Zâmbește spre pietre azi și bucură-te de tăcerea lor zici tu absurdă în sinea ta și-a lor se gravează

MMMihai Meșter

0

0

Ma îndreptam spre tine fără flori în mână doar fiori sub gene tăcută e spaima rece am zis că merită mai bine să le las să crească să-și trăiască tinerețea sub roua abia căzută și-mi era și

MMMihai Meșter

0

0

22:13 S-a trezit după un urlet stins și-a spus că ultima picatură a atins podeaua și s-a magnetizat cu sufletul pe lemnul rece. Cu un ultim jurământ a deschis tăcerea și a modelat-o după

MMMihai Meșter

0

2

Cortina noastră a căzut de ceva vreme. Dar mai apoi am îndrăznit și cu frică Te-am căutat dincolo de trup. Þi-am găsit sufletul. Sub suflet ți-am găsit spiritul. Sub spirit ți-am găsit aripile

MMMihai Meșter

0

0

muți umplem goluri din hotare de granit de unde nu de mult chiar noi am mursecat lasând în urmă cratere lipsite de culoare și miros de canal dominat de umbre vrem să zidim cu vise sparte pe

MMMihai Meșter

0

0

Ieri mi-a cazut o piatră în palmă șoptind liedul tăcerii și al tractului începătorilor într-ale visării din pauza de masă printre cafele negre, oase de pui, pâine uscată și scrumiere imense pe

MMMihai Meșter

0

2

Cerul negru și-a scos azi fața de la naftalină “așteaptă să-l pescuiască cineva” din lacul vremurilor noastre murdare fără de fir întins în expectative nici macar imaginare mă ridic în picioare

MMMihai Meșter

0

3

Sub al tău geam de sticlă spartă renaște lacom refrenul de zarvă hilară al tăcerii noastre iar gandul tău devine o piatră palidă aruncată în eternitatea negrului amurg al melancoliei vantului

MMMihai Meșter

0

0