Inside out

nu e rău, ai unele repetiții deranjante & unele cuvinte pot lipsi, dar e un text mai bun decât al multora care postează pe aici.


(dar totuși nici tu, la fel ca și alții, nu te poți abține de la panse-uri despre dumnezeu...) :))

Sunt conștient într-o oarecare măsură de imperfecțiuni și apreciez sincer atenționările, aprecierea, voi mai reveni pe text. Restul, ciudat, e tocmai prima dată când mă \"leg\" de cei de sus. Trebuie să recunosc faptul că e o răfuială personală și sper temporară, nu intenționez să fie modus vivendi. Dar ai dreptate... :)
Din și cu prietenie,
Mihai.

strofa 1 in special mi-a placut pentru concluzia, degeaba oamenii mor.
apoi:
Nici o zi nu va fi vreodată aceeași,
doar Dumnezeu se joacă zilnic după prânz
cu lupa deasupra mușuroiului de furnici
este de-a dreptul uimitor,o idee originala.
de fapt, tot poemul e la locul lui, ideea se mentine. singura obiectie:gol de glonte.
mcm

Din unghiul din care privesc eu, uneori fiecare clipă devine un gol, o durere, am putea spune urma unui glonte. Iar unele răni nu se închid niciodată, asemeni...știi tu ce vroiam de fapt să zic. Poate exprimarea nu e totuși cea potrivită dar am perceput+o ca pe una sugestivă.
Mulțumesc de trecere.
Din și cu prietenie,
Mihai.

O singură remarcă (și asta f personală, pe care numai tu o poți pricepe): this world is a puzzle with every step we take, dar e un puzzle construit de noi și pe care numai noi îl putem descifra...and it\'s not God who plays with us, it\'s us who play God. Cât despre \"rătăcirile care nu au logică\", asta depinde din ce perspectivă privești...keep goin’ & take care

Și nu cumva puzzle-urile create de noi reprezintă într-un fel tocmai esența noastră, originalitatea? What we really are? Poate, doar poate, un mod de a ne feri sau contrasta de turmă? Mă refer strict în cazul în care noi îi suntem creatorii. Oricum, sfatul meu e să recitești bine unele pasaje, în cazul în care contează pentru tine realmente să înțelegi ce am vrut sa zic. Mi-e teamă să nu-mi dai totuși cândva dreptate. Încă ceva, dacă tu crezi că totuși noi suntem cei care ne jucăm de-a Dumnezeu, atunci de ce nu e o lume mai bună sau măcar mai simplă în jur? Nu suntem și nu o să fim niciodata noi aceia care ne jucăm...
Mergem oricum înainte, altă soluție nu există.
(P.S. Poate că am scris-o strict într-un moment mai delicat...)