Mediu
Voi fi curând un drum călcat de sânge
rupt cu fiecare picătură de ploaie mocănească
și mă rup de voi ca de tot ce mi-e nedorit
apoi o să vă strig din lumea în care negândit
m-ați exilat în sângele asfințitului blestem
vă ridic asemeni unor statui nemăsurate
și voi râde ca un clovn nebun la curțile
analfabeților care scriu viitorul lăudat
întotdeauna cu armele fumegânde în mâini
doar am motiv acum chiar foarte bun
să-nchid ușile cu zece lacăte și fum de țigară
fără filtru ca tot ce vă reprezintă
Cândva nu mă voi găsi viu prin scene mute
și camere goale să văd cum pași de copil mic
ce n-ar fi trebuit să se nască aici pe front
or să înlocuiască toate durerile inghițite
prin noroaie de atâtea ori când am simțit
toată carnea din mine făcută zdrențe
și numai din cuvinte spuse fără rost
când toate-n fond rămân un simplu moft
Eliberez din tot ce nu-i al meu anost
un gând din mintea unui prost apoi inchin
iar cupa depărtării și plec fără grabă
doar acolo unde trebuie să fiu fără să stiu
cândva să am de unde să mă-ntorc
să fur și eu un loc în acest mare babilon
ca să mă joc la o ruletă fără câștiguri
doar ca să nu uit cum e să pierzi
tot ce n-ai avut întreg vreodată
ca să știi că toate au fost odată.
002626
0
