Low motion
Există întotdeauna un punct A și un punct B. de la mine către autostrada de suflete dintre mine și tine vie permanentă carnea de pe gânduri – riduri spui – zâmbesc pentru kilometrii
Mono II
Când tac, în aer se simte întotdeauna un miros mai mult ca perfectul. Ce ți-e și viața asta, o femeie blondă pe un colț de pat într-o dimineață în care ai rămas fără țigări se ține de tine
The other side of the bullet
Am învățat că nu știu nimic. Uneori chiar nimic. și că poate așa și vreau să fie. Mai ales despre ce se poate spune atunci când devii fără voia ta mut de simțuri și dureri vii. Visam
The end?
Mă topesc singur pe tâmplele noastre e un fel de tic nervos mi-ai zis și denaturat m-am tăcut, as usual apoi mi-am vorbit prin tine over and over m-am săturat de voce ce
Refulare
Terorizat de-un gust de mort mi-am mâncat dimineața amețit vina evident niciodată a mea și nici a unor sticle goale ci a corpului greu nelimitat de mărimea unui stomac în care parcă mai
Departed
Voi fi curând un drum călcat de sânge rupt cu fiecare picătură de ploaie mocănească și mă rup de voi ca de tot ce mi-e nedorit apoi o să vă strig din lumea în care negândit m-ați exilat în
Nimicul și clipa
Metodic, așa cum spun și cărțile, parcă, timpul se destrăbălează ...tic...tic...tic... cronosfera visează la nemurire tic...gheare tocite se cațără iar pe colonadele timpului gri epocă după
Dor și-atât
Îmi înec mortalitatea într-o tigară jubilând în antiteza cu destinul eu zic uneori parcă inexistent chiar alterabil măcar cu gândul iar indiferențele încep să joace feste cu actorii imaginari
Căutare
Pe noapte-n scâncetele tale telepatice mă trezesc adeseori printre transpirații reci mă scurg prin așternut și-mi vine să urlu pentru că totul e bine and it doesn`t get any better mi-aș mai face
Post-Silentivm
În ceasul 13 tâmplele lovesc a jale surdă cerșeam iriși de la albe comori calde am strâns la piept brațe cu vârfuri tocite stai la dreapta mea, icoană pe moarte. Cred că îți cerneam verosimilul
Mono
Îmi vând cearcănele azi la buticul din colț două la zece mii pare un preț bun deși daca scădem impozit pe profit și alte cele ramân doar cu vreo patru mii și-mi cumpăr o pungă de semințe și una
Gonind prin mine
Am învățat de mult că timpul e lichid și că se scurge-n noi asemeni mercurului ne sunt pătate vorbele cu dureri pe frunze câinii urlă a doruri degeaba cad pietre în apele învolburate clipa
Nostalgie matinală
La fine de veghe trupurile noastre alungă visul înspre lumină desuetă curgând din ferestre lichide pe irișii ochilor pătrunși de mirajul amețitor format din unde și zgomote frenetice de
Uneori și pietrele mor
Sarcasmul universal nu a murit. Prin vene vor curge întotdeauna colorate cuvintele până când tăcerea ajunge să le absoarbă în laptele vinețiu al momentului. Le-ai creionat în zadar
Poză pentru umbre
Credeam că le-am văzut pe toate, tu la fel. Ai sesizat probabil cândva ceața de dimineață întinzându-se ca o caracatiță lacomă deasupra apei unui lac de munte, risipindu-se apoi, încet, asemeni
Aberatie
M-am săturat. DA. M-am săturat de mine și de toata jenanta stare de spirit de ieri, de alaltăieri, de azi, de maine. M-am săturat să-l ascult pe Cohen. Priveste prea mult prin mine și gândul ăsta
Dorinte
Spune azi dacă poți vântului să nu bată, apei sa nu curgă furioasă spre altarul viselor, spune-mi mie drumul spre lumina tainelor noastre, în abis de nemurire. Spune-i Ei gandul meu, spune-i
Spasm
Mi se spunea demult că în focul îngerilor zace vocea sufletelor subexpuse trăirilor de sine probabil... nici azi nu contest acest aspect totuși mă întreb dacă există acolo caldură sau
Stare de fapt
Margini de gând adesea mă mută acid spre o indiferență uneori apatică las pe alții în tăcerea lor să mă judece tacit să-mi lase semne de trecere pe carnea metamorfozelor mele
